Textul Evangheliei la duminica a doua după Rusalii:”În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi, de acolo mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele, şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor”. (Matei 4, 18-23)

Dragi  credincioşi!

Cea de-a doua Duminică de după Rusalii este dedicată pomenirii Sfinţilor Români, zi care ne oferă prilejul de a medita la viaţa şi faptele acestora. Să ne oprim pe scurt la câteva învăţături din viaţa Sfinţilor Români:

1. Cine sunt sfinţii români. Privind calendarul Bisericii noastre strămoșești, constatăm că Dumnezeu a lucrat și încă lucrează minunat în istoria umanității, chemând la sfințenie neamurile şi oamenii, indiferent de etnie, profesie, cultură, vârstă, căci El „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). Din 1992, în a doua duminică după Rusalii îi cinstim pe toți sfinții – știuți și neștiuți – plămădiți pe pământul românesc, în sânul Bisericii noastre Ortodoxe. Dacă până la acea dată pe conaționalii deveniți locatari ai Cereștii Împărății nu îi cinsteam în vreo zi specială, iată că Dumnezeu a rânduit să ne bucurăm de o așa sărbătoare, care ar trebui să ne facă sufletele să vibreze, știind că înaintea tronului Preasfintei Treimi avem rugători români, născuți și crescuți în duhul credinței și al evlaviei străbune. Desigur, nu o simplă hotărâre sinodală a generat mulţimea sfinţilor români trecuţi în calendar şi sărbătoriţi cu atâta evlavie, ci mulţimea sfinţilor români cunoscuţi şi necunoscuţi a determinat forul suprem al Bisericii noastre Ortodoxe să le acorde o duminică din an spre a-i cinsti pe toţi împreună, deoarece în Împărăţia Cerurilor ei se află în deplină comuniune. O astfel de sărbătoare există şi în alte Biserici Ortodoxe, arătând încă o dată că Dumnezeu este minunat întru sfinţii Săi, în unitatea iubirii Preasfintei Treimi, dar și în diversitatea popoarelor. Duminica Sfinților Români constituie, aşadar, un memorial viu al prezenţei şi lucrării Duhului Sfânt pe pământ românesc, de la apariţia creştinismului şi, din mila Celui Preaînalt, până la sfârşitul veacului. Pentru că unicul neam binecuvântat de Dumnezeu să se fi născut creştin este neamul românesc. Şi aceasta ar fi o laudă cu care nu am păcătui, dacă am mărturisi-o tuturor neamurilor, căci însuşi un Apostol care  a purtat numele de Andrei al Domnului ne-a adus credinţa ortodoxă şi jugul cel uşor al Crucii lui Hristos. Dovezile cele mai grăitoare cu privire la originea şi identitatea noastră pur creştină sunt numeroşii mucenici ai acestui neam, care şi-au apărat ţara ca pe o biserică, căci în ea sălăşluia comoara cea mai de preţ – Ortodoxia. 

Cine sunt Sfinţii Români? „Acei trăitori în vremurile în care unitatea statală părea un ideal greu de atins  şi care au contribuit la întărirea unității de credință și de neam a locuitorilor celor trei Țări Române. Unii, originari din Țara Românească, Transilvania sau Maramureș, se călugăreau și viețuiau în Moldova, sau invers. Alții au scris, tradus ori tipărit cărți de cult și de învățătură pentru „întreaga seminție românească”, punându-se astfel bazele limbii române literare, care a consolidat conștiința unității de neam, circulând în toate provinciile românești, afirmând fără echivoc în predosloviile lor unitatea bisericească şi naţională a românilor”.

 2. De ce îi sărbătorim pe toți sfinții români? Pentru că ei au trăit s-au rugat, s-au jertfit pe teritoriul patriei noastre începând de la formarea poporului român și până în prezent, au trăit o viață de sfințenie și dragoste de neam. Ei sunt dovada incontestabilă a existenței noastre aici, de la formarea poporului român și până în prezent ca rezultat al încreștinării strămoșilor noștri încă din perioada apostolică. 
Ei sunt cei ce se roagă lui Dumnezeu pentru neamul nostru și, după cum spune în Sfânta Scriptura, vor fi prezenți la judecata neamurilor alături de Sfinții Apostoli. Îi cinstim pentru că ei ne sunt modele de viață și călăuză în împărăția Cerurilor și prin ei învățăm să ne iubim neamul și biserica neamului, să ne jertfim pentru aceasta, așa cum au făcut-o ei. Lor trebuie să le fim recunoscători că azi avem o credință dreaptă, că vorbim limba română și că nu ne-am pierdut identitatea deși am avut și poate mai avem o istorie zbuciumată. Apoi, putem spune că îi cinstim pentru că chipul lor luminos dăinuie în veci și mulți dintre ei au sfinte moaște, ca o mărturie a învierii  lor împreună cu Hristos. Dacă ar trebui să dau un răspuns la cele spuse până acum, adică de ce îi cinstim pe sfinți și de ce îi sărbătorim pe sfinții români cred că acesta ar fi: „Sfinții sunt cei care L-au mărturisit, L-au urmat și L-au iubit pe Dumnezeu, iar sfinții români sunt rugători pentru poporul român”.

3.Curajul  și demnitatea sunt căi ale sfințeniei.

Şi aici aş dori să mă opresc la un exemplu de sfinţi români care au avut curaj şi demnitate de a-şi apăra credinţa, este vorba  Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bighigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu. Pentru că încercările de catolicizare a românilor din Transilvania a avut darul, ca şi comunismul, de a umple cerul de sfinţi, mucenici şi martiri (A. Papacioc). Autorităţile austriece catolice au impus românilor ortodocşi catolicismul nu prin predici convingătoare, ci cu tunurile. Sf. Martiri Năsăudeni au fost martirizați pentru că nu au vrut să se lepede de credinţa strămoşilor: „Atanasie Todoran a fost frânt cu roata, iar Vasile Dumitru Apopii din Mocod, Mani Grigore din Zagra şi Vasile Oichii din Telciu au fost spânzuraţi” (pr. N. Feier – Sfinţi români, Atanasie Todoran, p. 18). Atanasie Todoran, fecior de ţărani liberi din Bichigiu de pe Sălăuţa, înrudit cu familia pr. Coşbuc, militar de 104 ani, este cel care spune: „În pământ de m-or băga/ Nu mă las de legea mea./ Asta-i legea lui Hristos/ Sloboziţi puştile jos…”. Prin exemplul de demnitate  putem să învăţăm  așa cum Sf. Ioan Gură de Aur arăta: „Acolo unde este sfințenie este și curaj”. Este cel care se opune episcopului unit să intre în Biserică: „De unde eşti? – De la Blaj. – Dacă eşti de la Blaj şi împărăteasa ţi-a dat domeniu, du-te acolo, stai liniştit şi nu ne mai tulbura pe noi în credinţa noastră”.

Este cel care, atunci când copilul i-a fost bolnav, s-a opus cu îndârjire împărtăşirii lui cu azimă, zicând: „Români, punturile pentru noi sunt moarte veşnică’’. Este tras pe roată pe platoul mocirla din Salva.

Sfinţii Năsăudeni se pomenesc la data de 12 noiembrie.
Părintele Virgil Gheorghiu spune că în marele sinaxar a lui Dumnezeu toţi avem „un loc vacant”, dar depinde de fiecare dintre noi dacă ne-am străduit să ni-l ocupăm.

Apropindu-ne de încheiere să ne oprim la câteva versuri şi pagini de Acatist închinate Sfinţilor Români:

Din acest popor ieşit-a mulţime de martiri,

Ierarhi, preoţi cucernici, monahi în mănăstiri.

De-acum douăzeci de veacuri, de la S'ant Andrei şi sciţi,

Neamul nostru în tot timpul a fost născător de sfinţi.

Veniţi astăzi, credincioşi, să cinstim cum se cuvine

Pe toţi sfinţii ţării noastre, chiar şi cei fără de nume;

Cu evlavie să mergem în lăcaşurile sfinte,

Lăudându-i cu credinţă, zicând cu luare-aminte:

Bucuraţi-vă, odrasle ieşite din sfânt popor;

Bucuraţi-vă, icoane din casa românilor;

Bucuraţi-vă, toţi care v-aţi dus viaţa filocalic;

Bucuraţi-vă, voi raze aprinse din foc rusalic;

Bucuraţi-vă, sfinţi ai noştri, la Hristos mijlocitori;

Bucuraţi-vă străjerii de ţară ocrotitori;

Bucuraţi-vă; potire-n care se păstrează apa vieţii;

Bucuraţi-vă, nectarul din florile dimineţii;

Bucuraţi-vă, eroii ce-aţi apărat România;

Bucuraţi-vă, că prin sânge aţi sfinţit mai toată glia;

Bucuraţi-vă, toţi sfinţii unui neam evlavios;

Bucuraţi-vă, prieteni, sfinţi aleşi ai lui Hristos.

Amin!

pr.Vasile Beni