1 decembrie 2019 - ZIUA MONDIALĂ DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA HIV /SIDA

Ziua mondială de luptă împotriva HIV/SIDA este sărbătorită în fiecare an, în întreaga lume, la 1 decembrie, ca o oportunitate a oamenilor de pretutindeni de a se uni în lupta împotriva HIV, de a oferi sprijin celor diagnosticați cu această infecție și de a-i comemora pe cei care au decedat din cauza bolilor asociate cu SIDA.

         SIDA este provocată de un virus (HIV) care, pătruns în organism, acționează asupra sistemului imunitar (de apărare al organismului), reducându-i treptat capacitatea de acțiune, până la distrugere. Denumirea de "SIDA" provine din inițialele S - sindrom (ansamblul simptomelor, semnelor care caracterizează o boala), I - imuno- (ceea ce ține de imunitate, de apărarea pe care organismul si-o poate asigura față de agresori, față de agenții care pot provoca o boală), D – deficiența (slăbirea capacității de apărare a sistemului imunitar), A - acquise din limba franceză (dobândit, caștigat în cursul vieții).

         SIDA - Sindromul de Imuno-Deficientă Dobândit  HIV (adică Virusul Imunodeficienței Umane) este numele virusului care atacă sistemul imunitar. Virusul HIV atacă în special un anumit tip de celule din sistemul imunitar, numite CD4 sau T4. Aceste celule, odată infectate, permit înmulțirea virusului, după care mor. Prin urmare, sistemul imunitar slăbește, iar organismul este mult mai expus infecțiilor. Când virusul HIV pătrunde în organism, se dezvoltă anticorpii anti-HIV, iar persoana devine "seropozitivă". A fi seropozitiv nu înseamnă a avea boala,  ci doar a fi purtător al virusului.

           Transmiterea virusului HIV se face în principal prin următoarele modalități:  prin sânge și produse de sânge contaminate; prin raporturi sexuale neprotejate; de la mamă la copil (transmitere verticală).

         Transmiterea de la mamă la copil se poate face: în timpul sarcinii; în timpul nașterii; în timpul alăptării.

           HIV este un virus care nu trăiește decât foarte putțn în afara organismului. Pentru a evita contactul cu acest virus, este obligatorie: folosirea mănușilor de unică folosință ori de câte ori se intră în contact cu sânge sau orice secreții ale organismului; dezinfectarea rănilor cu produse antiseptice; folosirea individuală a periuței de dinți, a aparatului de ras, a acelor, seringilor, forfecuțelor de unghii, cerceilor; folosirea de seringi și ace numai de unică folosință, care nu se vor reutiliza; evitarea contactelor sexuale cu parteneri multipli; folosirea prezervativului în timpul relațiilor sexuale, mai ales în cazul partenerilor întamplători; evitarea manevrelor sângerânde (piercing, tatuaje). Atenție: pilula contraceptivă nu protejează împotriva bolilor cu transmitere sexuală, deci nici a infecției cu HIV.

         Infecția HIV NU SE TRANSMITE prin: folosirea în comun a băilor, toaletelor; folosirea în comun a tacamurilor, veselei; folosirea în comun a sălilor de sport sau a piscinelor; conviețuirea în școli; înțepături de insecte; saliva, lacrimi, transpirație; dormitul în același pat; schimbarea scutecelor copilului; schimburi afective precum mângâierea, îmbrățișarea sau sărutul social; prin contact cu animale; prin alimente; donare de sânge. Instrumentarul medical (chirurgical, stomatologic) nu prezintă risc de infecție dacă este desinfectat, curățat și sterilizat în mod corect.

    Cele mai expuse rămân persoanele neavizate (mai ales copii) care, găsind seringi abandonate, se pot înţepa accidental. Riscul de transmitere este sub 1%, deci mic! Totuşi măsurile de prevenire trebuie luate după cum urmează:  se exercită presiune în jurul înţepăturii pentru a exprima sânge şi a îndepărta pe cât posibil inoculul infectant;  se dezinfectează abundent cu alcool etilic 70%; apă oxigenată 3%  prezentarea la serviciul medical pentru profilaxia hepatitei virale B (vaccinare, eventual); solicitarea testării pentru punerea în evidenţă a anticorpilor anti-HIV imediat şi la 3-6 luni de la înţepare. În toata această perioadă, persoanele în cauză se vor comporta ca şi cum ar putea fi infectaţi, pentru a nu difuza infecţia (nu se donează sânge, organe, spermă; contactele sexuale vor fi protejate prin utilizarea prezervativului).

       Dacă  aflăm că o cunoştinţă, coleg, sau prieten este seropozitiv, în primul rând să fim convinşi că nu trebuie să avem teamă şi să ne ferim, marginalizându-l în acest fel. Nu se cunoaşte nici un caz de infecţie dobândită de-a lungul anilor în relaţiile sociale normale, ce există cu cei din jur. Seropozitivii au indus o teamă mult mai mare decât în cazul altor boli la fel de grave şi mult mai contagioase. Imaginea pe care a creat-o în lume mass media, cu descrieri înspăimântătoare, a indus o teamă disproporţionată.  Seropozitivii se simt, de altfel, izolaţi şi excluşi de foarte multe ori, deoarece fac parte şi din persoanele "marginalizate", datorită apartenenţei la alte condiţii (homosexuali, bisexual", toxicodependenţi, prostituate). De aici, necesitatea de a-l înţelege şi de a-i trata exact ca pe orice persoană cu care convieţuim. A discuta, a-i asculta cu răbdare, sinceritate şi înţelegere, le poate fi de mare folos.

            Mirela Parker,  Compartiment Educație și Promovare pentru Sănătate al DSP BN