Cuvinte despre Floarea Pleş

Făpturile omeneşti sunt „făurite” prin împlinirea dragostei, apoi sunt cizelate şi călite de soarta fiecăruia, în măsura capacităţii sale de analiză şi sinteză a vieţii, precum şi a harului revărsat de pronia cerească. Cele ce ajung să fie „ce par a fi”, sunt oameni a căror fapte sunt încununate de cinste şi onoare, ca o răsplată a virtuţilor lor regăsite în vorbe şi fapte bune. Astfel se clădeşte reputaţia, fără minciună, fără dispreţ şi fără făţărnicie, cu cinste, adevăr, milostenie şi sinceritate, iar caracterul demn mai adaugă curajul şi dreptatea. De fapt, vorba şi fapta bună, izvorăsc dintr-un complex spiritual ales şi contribuie la forţa de impunere a voinţei, prin sentimente curate, prin afecţiune, gusturi alese şi soluţii simple. Toate acestea asigură posibilitate de a ţine întotdeauna capul sus şi a privii în ochii celolanţi.

 Mi-am adus aminte de aceste lucruri, când am citit „Dialoguri contemporane” de Floarea Pleş, prestigios om de cultură năsăudean, carte apărută în anul 2019 la Editura „Ecou Transilvan” din Cluj-Napoca, într-o ţinută de excepţie. Cu toate că o cunoşteam de mai mulţi ani, pe această cale, am redescoperit-o pe autoare în tumultoasa sa strădanie de cuvinte menite să înnobileze şi mai mult făptuirile pline de dăruire şi frumos ale oamenilor din Ţara Năsăudului, un loc mirific, cu oameni pe măsură.

Născută în familia lui Filon şi a Ştefaniei, cu rădăcini „grănicereşti”, de la Şanţ, a avut şansa să se instruiască şi să activeze în sistemul cooperaţiei de consum, un sistem mai aparte, care a funcţionat şi în perioada comunistă într-o manieră mai lejeră în ce priveşte proprietatea şi apăsarea doctrinară. Astfel, Floarea Pleş a devenit „om al gândului împlinit”, care „s-a dăruit pe sine”, în sensul spiritului nobil, pentru a-i bucura pe cei din jur. Acel spirit, în ţinutul năsăudean a fost pus în valoare de înaintaşii ce au făurit şi au activat în cadrul „Asociaţiunii ASTRA” şi care au avut menirea şi puterea de a ţine aprinsă flacăra culturii naţionale, chiar şi în perioada asupririi comuniste.

Astfel, autoarea „dialogurilor” a devenit o căutătoare neostoită de locuri, de tradiţii, de oameni şi de fapte care meritau a fi scrise într-o manieră de determinare imanentă, cu nuanţe lirice şi filozofice ce uşurează cunoaşterea reală.

Tematica cărţii se întinde pe un spaţiu geoagrafic şi cultural imens, analizat din perspectivă culturală şi intelectuală, în manieră umanistă şi într-un stil ce pecetluieşte nuanţa spirituală cu aspecte morale asumate, în interferenţa dintre economist, scriitor şi om între oameni, între frumos şi pasiune sfioasă din care s-a plămădit personalitatea autoarei şi profilul său cultural dominat de spiritul astrist.

Dialogurile sunt structurate în şase capitole din care se disting reflecţiile culturale şi cele din universul credinţei, alături de cronici literare, activităţi astriste, sau gânduri şi opinii ale celor care o cunosc. O astfel de structură scoate în evidenţă virtuţiile gândirii sale, pe care şi le asumă şi le prezintă cu mult curaj examinării publice într-o multitudine de înţelesuri.

Dar această personalitate năsăudeană şi-a dovedit meritul în cultură, prin cercetare şi prin scris, fiind membră a Ligii Scriitorilor Filiala Năsăud, redactor la revista „Astra Năsăudeană”, preşedintă a Cercului Astra Năsăud, membră a Cenaclului „Gala Femeilor Solitare”, şi  Cetăţean de Onoare a Năsăudului, iar pasiunea şi talentul său au fost apreciate printr-o mulţime de diplome şi premii.

Astfel, toată viaţa s-a străduit să merite aprecierea, atât pe tărâmul economic, cât şi pe cel al culturii, printr-o determinare disciplinată a demnităţii şi răspunderii. Conştientă că prezentul este o continuare a trecutului şi o treaptă a viitorului, a înobilat moştenirea ereditară prin capacitate şi stăpânire de sine, iubind oamenii, natura şi înţelepciunea, stăruind mereu în fapte merituoase.

Ilie Frandăş