ZAMAN ( CĂTĂLIN )

Până de câteva zile, ”Zaman” era un ziar turcesc, ce a apărut o vreme și în limba română. ”Zaman” înseamnă ”timp” în limba turcă. Dar de când s-au anunțat rezultatele finale la examenul de Evaluare Națională, 2020, Zaman este numele unui profesor care a făcut imediat subiectul emisiunilor de știri, a postărilor, a comentariilor.
Cătălin Zaman, profesor de limba și literatura română în localitatea Clondiru, comuna Ulmeni, județul Buzău, a devenit mai mediatizat decât orice ministru, decât orice inspector, decât orice director. În aceste zile, este ”timpul” lui. Cu siguranță va mai trăi mult din această reușită. Unui profesor i se întâmplă, poate, o singură dată, în carieră, să aibă un succes atât de răsunător. Sau niciodată. El însuși elev al acelei școli, a rămas profesor de țară, făcând naveta la Buzău, învățându-i pe elevi limba și literatura română. Așa cum fiecare profesor de română sădește în ființa elevilor săi respectul pentru text, vocabular, gramatică, scriere... Sămânța a dat roade în școala din Clondiru. ”Clondir” este cuvânt de origine bulgară și reprezintă ”un vas de sticlă pentru păstrarea băuturilor”. Să fie acel sat un loc atât de ales pentru destinul unor elevi, pentru dorința lor de a învăța foarte bine, cât să pornească mai departe pe un drum deschis spre alte trepte, cât să adăpostească valori, de care uneori nici nu știm?!...
Din cei douăzecișiunu de elevi, învățați de Cătălin Zaman, care au dat examenul, patru au luat la română zece și șase au obținut note peste nouă. Este un palmares cât multe școli la un loc. E formidabil! E fabulos! E grozav! E magnific! Nicio apreciere nu pare a fi exagerată. La cei treizecișișase de ani, profesorul Cătălin Zaman a reușit ce alți colegi nu reușesc într-o viață, până la capătul carierei. Secretul? Nu există o rețetă. E doar un moment astral, când elevi și profesor au fost pe aceeași lungime de undă, au avut același țel, s-au ascultat și ajutat. Nu există un model, dar de acum faptul devine un model pentru mulți dintre profesorii din țară. În istoria mică a școlii.
Rezultatele vorbesc despre ore de învățare, explicat, exersat, scris și înțeles. Rezultatele arată că acești elevi ( care, sigur, nu vor vorbi cu greșeli, care, sigur, vor fi atenți la exprimarea în limba română, care, sigur, vor cultiva limba română, în aspectele ei elegante, corecte și însuflețite ) cunosc sinonime potrivite pentru cuvinte dintr-un text, știu rolul liniuței de unire, explică formarea cuvintelor, percep corect diftongul, extrag idei principale/secundare, interpretează potrivit fragmente de text, motivează argumentat genul epic ( și pe cel liric ), nu au nimic necunoscut din modurile și timpurile verbului, din funcțiile sintactice ale părților de vorbire, din sintaxă, unde știu să descompună fraza în propoziții, să spună felul lor, să alcătuiască înșiși subordonatele cerute. Și dacă toate acestea vor fi fost învățate/ însușite, cum să nu scrie compuneri frumoase, artistice, în care să relateze întâmplări la care au participat?!... Și aceste compuneri au toate șansele ca mai târziu să devină texte/ cărți din domeniul publicistic/beletristic.
După aflarea acestor rezultate, ce vin din Buzău, parcă și ploaia a contenit, parcă și speranța în învățământ/ în educație a revenit, parcă și alți profesori/ alți elevi se gândesc la ce/ cât au făcut și că mai este loc. Și la faptul că povestea dintre elevi și profesor poate fi atât de frumoasă.
Pentru un profesor, bucuria și recunoașterea lui vin din rezultatele elevilor. Dar și invers. Dincolo de muncă, de seriozitate, de dialog, de explicări, de suișuri și coborâșuri, pe care le parcurg profesorii, elevii, fiecare în felul lor, mai este ceva care ține de inexplicabil, care scapă printre degetele măsurării exacte a unui succes. Pământul acela, care i-a dat pe Vasile Voiculescu, pe Pamfil Șeicaru, pe Margareta Sterian, continuă ”să nască oameni”. Unul dintre ei este Cătălin Zaman. Cătălin, ca personajul eminescian, și Zaman, ca timpul. Și, în continuare, elevii de zece. Anonimi, deocamdată. Doar deocamdată.