Pr. Vasile Beni: Dacă uitarea ţine de memorie – iertarea ţine de inimă

Zis-a Domnul pilda aceasta: “Asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor omului împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale. Şi, începând să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia lui și copiii şi toate câte are, ca să se plătească datoria. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Stăpâne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot! Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său, din toată inima (Ev. Matei 18, 23-35)”.
Dragii noştri credincioşi!
Dacă am citit cu atenţie textul din Evanghelie înţelegem că Dumnezeu este, în acelaşi timp, şi milostiv, dar şi drept. Când ne pocăim şi cerem să ne ierte păcatele, El este bun, milostiv şi iertător. Când noi însă nesocotim bunătatea Lui şi în mod viclean şi egoist doar profităm de ea, dar la rândul nostru nu arătăm bunătate faţă de semenii noştri, adică nesocotim iertarea Lui şi nu o facem roditoare faţă de oameni, atunci Dumnezeu ne arată dreptatea Sa spre îndreptarea noastră şi a celor asemenea nouă. Deci, Dumnezeu este milostiv, dar şi drept, iertător, dar şi îndreptător, pentru că nu trece cu vederea păcatul, ci cheamă la pocăinţa spre îndreptare.
Pilda „datornicului nemilostiv”, este o pildă care ne surprinde într-o imagine concisă, dar extrem de reală, situaţia în care ne aflăm adesea atunci când vrem să fim iubiţi şi iertaţi de Dumnezeu, dar ne este greu să facem acelaşi lucru cu aproapele. Evanghelia Duminicii a XI-a după Rusalii ne arată marea bunătate a lui Dumnezeu Care iartă oamenilor greşelile lor şi în acelaşi timp datoria oamenilor de a ierta şi ei la rândul lor greşelile altora. Prin urmare, Dumnezeu ne iartă nouă greşelile şi cere ca şi noi să iertăm altora greşelile lor. Dacă noi însă nu iertăm altora, Dumnezeu trece de la iertare la dreptate, pedepsind spre îndreptare pe cel insensibil sau nesimţitor la darul iertării.
Scurte învăţături care se desprind din textul Evangheliei acestei duminici:
1. Evanghelia acestei duminici poate fi o oglindă pe care Iisus o pune în faţa noastră vrând să ne arate cine suntem cu adevărat fiecare dintre noi prin felul în care ne comportăm faţă de aproapele nostru.
2. Sfinții Părinți ne spun că cine nu poate să ierte, acela nu poate să iubească. Cine nu poate iubi pe oameni nu poate iubi pe Dumnezeu. Iar ca să putem iubi pe Dumnezeu, trebuie să fim înţelegători faţă de semeni.
3. Să nu uităm că fiecare dintre noi culegem ceea ce semănăm. Iar datoria fiecărui om este de a lăsa lumea un pic mai bună decât a găsit-o. Datoria noastră este să iubim mai mult, să iertăm mai mult, ca să ni se ierte şi mai mult şi aşa să reînflorească pământulŢării noastre care este numită „Grădina Maicii Domnului”.
4. Evanghelia acestei Duminici ne aduce în atenţie „cununa” creştinismului: iertarea din iubire. Toate regulile creştinismului nu au decât un singur scop: dobândirea virtuţii iubirii care duce la iertare.
5. Să ne aducem mereu aminte ce ne învaţă Mântuitorul: “Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”, este principiul de la care plecăm în aventura de a iubi şi a ierta. Dacă vrei ca ceilalţi să nu-ţi facă rău, nu le face nici tu rău.
Nu poţi când n-ai iubire
Să le-nţelegi pe toate
Să taci să uiţi să ierţi
Doar când iubeşti se poate.
Amin!
Pr. Vasile Beni