MATEMATICIANUL NĂSĂUDEAN DR. GHEORGHE PLEȘ, LA CEAS ANIVERSAR – 74

Toate lucrurile bune se întâmplă celor care știu să aștepte. O așteptare activă, plină de acumulări cantitative și salturi calitative.

Am fost colegi de liceu la Năsăud; am făcut parte dintr‑o promoție de excepție (1960‑1964), a Centenarului, dacă ar fi să‑i amintesc numai pe Gheorghe Pleș, Mircea Prahase, Iacob Naroș; Ana Vaida, Lucian Bichigean, Ironim Marțian, Leon Mâti, Ioan Seni. Destinele noastre s‑au dispersat apoi. Am trăit totdeauna bucuria succeselor colegilor, împărtășindu‑le‑o la nostalgicele întâlniri anuale, dar nu numai atunci.

Marele maestru în Logica matematică, având puternice rădăcini năsăudene și el, l‑am numit pe Acad. Grigore Moisil (1906‑1973), cel care răspândea pretutindeni lumină spirituală în jurul său, afirmase undeva: „Tot ce este gândire corectă este sau matematică sau susceptibilă de matematizare”. Mi‑aș permite să adaug că matematicienii pot aborda ceea ce fac alți specialiști, dar aceștia nu pot face ceea ce fac matematicienii. Deosebire în avantajul acestora, însă cultura are un izvor comun: cunoașterea și iubirea adevărului.

Mare bucurie am încercat la aflarea veștii că matematicianului Dr. Gheorghe Pleș, pentru cele trei volume ale lucrării Școlile Năsăudului (1635‑2015),Edit. Napoca Star, Cluj‑Napoca 2016 (I), 2017 (II), 2018 (III), îi fusese conferit Premiul „Constantin Rădulescu‑Motru” al Academiei Române, purtând numele marelui filozof și psiholog român (1868‑1957), fost președinte al instituției (1938‑1941), în data de 12 decembrie 2019. În cadrul Ședinței Plenare, sub conducerea președintelui înaltului for cultural‑științific, Acad. Ioan‑Aurel Pop, și în prezența Acad. Emil Burzo, președinte de Onoare al Filialei din Cluj‑Napoca a Academiei Române, premiul i‑a fost înmânat de Acad. Alexandru Surdu, șeful secției de Filozofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie. Prin urmare, a fost încadrată valoroasa și voluminoasa lucrare în domeniul Pedagogie, așa cum Teza sa de doctorat „Modernizarea curriculumului matematic pentru profilul liceal umanist și colegiul de institutori” (sub conducerea Prof. univ. dr. Miron Ionescu de la Universitatea „Babeș‑Bolyai” din Cluj‑Napoca, 2004) este, trebuie să fie, încadrată în domeniul interdisciplinar numit Științe ale Educației.

Astfel, Dr. GHEORGHE PLEȘ se înscrie armonios în șirul premianților Academiei Române, într‑un domeniu asupra căruia de‑abia acum s‑a pronunțat prestigioasa instituție, privind ținutul nostru,tocmai în aceasta constând ineditul premiului.

Cu rectificările de rigoare, amintim doar câțiva laureați năsăudeni și bistrițeni, originari sau asimilați:

1. George Coșbuc (1897), Marele Premiu „Năsturel” pentru traducerea epopeii Eneida de Vergiliu (București 1896);

2. Liviu Rebreanu (1921), Marele Premiu „Năsturel” pentru romanul Ion (Vol. I, II; București 1920);

3. Lucian Blaga (1921), Premiul „Vasile Adamachi” pentru volumele: de poezii Poemele luminii și de eseuri filozofice Pietre pentru templul meu (Sibiu 1919), de asemenea (1935), Marele Premiu „Constantin Hamangiu” al Academiei Române, sub cupola căreia intrase (1936), pentru întreaga sa operă poetică, dramatică și filozofică;

4. Vasile Scurtu (1968), Premiul „Timotei Cipariu” pentru lucrarea Termenii de înrudire în limba română (București 1966);

5. Dumitru Protase (1974), Premiul „Vasile Pârvan” pentru lucrarea Riturile funerare la daci și daco‑romani (București 1971);

6. Tudor Drăganu (1974), Premiul „Simion Bărnuțiu” pentru lucrarea Drept constituțional (București 1972);

7. Teodor Tanco (1995), Premiul „George Barițiu” pentru integrala cultural‑științifică Virtus Romana Rediviva, Vol. (I)‑VII (Bistrița; Cluj‑Napoca 1973‑1993).

Festivitatea de premiere la Academia Română

Revenind la cartea premiată a Dr. Gheorghe Pleș, vom sublinia că această operă reprezintă un corolar al întregii sale activități didactice și științifice, începând cu anul 1969, an în care este absolvent al Facultății de Matematică‑Mecanică a Universității „Babeș‑Bolyai” din Cluj‑Napoca (1964‑1969). Mai întâi, este membru al Societății de Științe Matematice din România, chiar de la absolvirea facultății, devenind din „rezolvitor” de probleme, care era în liceu, în „propunător” de probleme și autor de studii matematice, publicate fie în „Gazeta Matematică” (Seria B) sau Anuarul Matematic al Filialei Bistrița a S.S.M.R., fie în Buletinul Informativ al Casei Personalului Didactic din Bistrița. Apoi, însăși lucrarea sa metodico‑științifică pentru obținerea Gradului didactic I în învățământ (1986), intitulată „Istoricul predării matematicii în Școlile năsăudene până la Reforma Învățământului de la 1848”, ne punea pe gânduri cu ce va urma. Alte publicații i‑au găzduit preocupările științifice, dar și literar‑istorice: „Arhiva Someșană” (Seriile a II‑a și a III-a), „Tribuna Ideilor”, „Amalgam” și „Muza Someșană” (Năsăud), „Răsunetul”, „Valențe” și „Studii și Cercetări Etnoculturale” (Bistrița), „Tribuna”, Studia Universitatis „Babeș‑Bolyai” (Psychologia, Paedagogia) și Almanah cultural‑științific „Virtus Romana Rediviva” (Cluj‑Napoca).

Și‑a etalat practic ale sale cunoștințe teoretice ca director în două rânduri al Colegiului Național „George Coșbuc” din Năsăud (1982‑1990; 1995‑1997) și director adjunct (2002‑2005), a contribuit la încadrarea fostului Liceu Pedagogic în structurile colegiului (1983), s‑a numărat printre inițiatorii și conducătorii Colegiului Universitar de Institutori (1998), devenit Extensia Năsăud a Universității „Babeș‑Bolyai” din Cluj‑Napoca (2006). Venise cu o bogată experiență managerială de la Casablanca (Maroc, 1976‑1980) și Besançon (Franța, 1992‑1993).

Elevii Prof. dr. Gheorghe Pleș s‑au bucurat de primul Laborator de Informatică din județ (1986), de Concursul Interdisciplinar „Dr. Paul Tanco” (1995), de participarea la Olimpiadele de Matematică la nivel local, județean și național, cu performanțe deosebite.

Mai amintim cărțile sale elaborate în calitate de coordonator sau coautor: Liceul „George Coșbuc” Năsăud (1863‑1988). Micromonografie (Năsăud 1988); Monografia Orașului Năsăud (1245‑2012), Vol. II (Edit. Napoca Star, Cluj‑Napoca 2013); Monografia Colegiului Național „George Coșbuc” din Năsăud la 150 de ani de istorie (1863‑2013),(Edit. Napoca Star, Cluj‑Napoca 2013); Educație și formare – repere teoretice și practice (Edit. Eikon, Cluj‑Napoca 2014).

Iată că în zilele acestea, la 170 de ani de la nașterea celei care și-a adjudecat prima meritul de a fi identificat în Mihai Eminescu „luceafărul” poeziei românești, vede lumina tiparului, sub același condei și travaliu științific, volumul Veronica Micle, de la mit spre adevăr (Edit. Napoca Star, Cluj-Napoca 2020), cu o prefață de Zorin Diaconescu. Este o carte de „arheologie literară”, o carte despre „un destin comun trist, dar totuși frumos”, căci „ce s-au ales din două vieți?”, doar „o mână de cuvinte”, dar ce cuvinte!

Este o tentație a năsăudenilor de ieri și de azi de a investiga până la detaliu un fapt cultural legat de orășelul școlilor și al academicienilor. A săpat Dr. Gheorghe Pleș la rădăcinile originii materne a Veronicăi Micle, dovedind că n-a trecut „meteoric” prin Năsăud, ba chiar are originea grănicerească, o familie numeroasă provenind din două căsătorii ale subchirurgului obstetrician Johann Mischinger (cu 9 copii, din a doua căsătorie, cu Ana Moldovan, născându-se mama Veronicăi Micle – 1835), un austriac filoromân care-și dă la „norma” năsăudeană, cuplată cu Institutul Militar, pe primul fiu, Carol Mischinger, premiat fiind în anul 1835, cu certificarea vicarului-director Ioan Marian. Iar calificarea ca „moașă districtuală” a bunicii a fost posibilă, căci urmase Școala de fete (1826), învățată ca „meserie” pe lângă soțul său, bunicul, și transmisă apoi fetelor (fiică și nepoată). Nesigure sunt motivul descinderii la Năsăud a lui Ilie Câmpeanu, tocmai de la Arad, ca și „neșansa” de a se cununa cu mama Veronicăi, „pentru că în Năsăud nu exista parohie ortodoxă”.

Oricum, se confirmă plecarea din Năsăud la Iași a văduvei Ana și a orfanei Veronica în anul 1855, cu speranța în protecția lui Petru Câmpeanu (1809-1893), unchi al tatălui și viitorMembru de Onoare al Academiei Române (1871, ca jurist și filozof).

Interesul năsăudenilor pentru „muza Poetului” a devenit o tradiție, căci încă din anul 1876, la Gimnaziul superior greco-catolic românesc, printre manualele de Lb. și lit. română utilizate se număra și Conspect asupra literaturii române și a scriitorilor ei de la început și până astăzi în ordine cronologică, de Vasile Gr. Pop, unde sunt inserate date despre Mihai Eminescu și Veronica Micle, despre activitatea literară a poetei. Au urmat Nicolae Drăganu (1910), Gavril Istrate (1938), Octavian Ruleanu (1964), Vasile  Scurtu (1965) și... Gheorghe Pleș (2020).

Asociind întreaga sa activitate de cercetare științifică și culturală celor două valoroase contribuții documentare, suntem îndreptățiți să avansăm propunerea ca Dr. Gheorghe Pleș să devină Membru corespondent al Academiei Române.S-ar relua, astfel, firul rupt în anii 2003/2009..., dar nu numai, căci orice cercetător privind Școlile năsăudene și viața Veronicăi Micle trebuie să plece de aici, datorită originalității lor.

Pe linie social‑obștească, a activat în Consiliul Local al Orașului Năsăud, în cadrul Despărțământului Năsăud al ASTREI (1990) și al Uniunii Comunelor Grănicerești Năsăudene (din 2001).

Încheiem parafrazându‑l din nou pe al nostru Acad. Grigore Moisil: „Marea calitate a unui profesor este de a fi bucuros atunci când este depășit de elevii săi”. E o dovadă de evoluție, de progres!, altfel, profesorul ar trebui să fie mereu student, vârsta însăluându‑i‑o înainte.

FELICITĂRI!

Prof. univ. em. dr. Ironim MARȚIAN,

Societatea cultural-științifică „Virtus Romana Rediviva” din Cluj-Napoca