Înv. Mariana Prigon Sbîrciu: Iubirea este totul
„Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
Fericiţi cei ce păzesc poruncile lui şi-l caută cu toată inima lor.”
....................................................................................................
„Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa că în poruncile tale am crezut”
(Psalmul 118 din Psaltire)
Iubirea este un sentiment unic şi în acelaşi timp cu interpretări diferite: iubirea părinţiilor pentru copiii lor, iubirea copiilor pentru părinţii lor, iubirea dascălului pentru discipoli, iubirea dintre doi tineri care sunt împreună parcă dintotdeauna sau iubirea pe care o avem pentru un animăluţ, o pasăre.
Iubirea este un sentiment grandios simţit poate doar o dată în viaţă, epic şi unic, puternic şi efemer.
Numai dragostea adevărată dăinuie în timp. Şi aş menţiona un cuplu de profesori din Indonezia care au convieţuit de 89 de ani împreună fericiţi, deşi s-au căsătorit fără voia părinţilor. El 110 ani, ea 104 şi încă sunt atenţi unul cu altul. Secretul longevităţii şi a căsniciei durabile? Răbdarea, după cum au mărturisit chiar ei la televizor, în 30 august 2020.
Iubirea poate fi măsurată prin gesturi mici: un buchet de flori în semn de recunoştinţă oferit unei persoane care ţi-a făcut un bine, o vorbă caldă mângâietoare unei prietene aflate în suferinţă, vorbele calde ale medicilor pentru a le alina suferinţa celor bolnavi, sau un mic dar oferit sufletului tău cu diferite ocazii, mai ales de sărbători.
Lucrurile bune vin de la cei răbdători şi de la cei buni. Pe aceştia îi ocroteşte Dumnezeu.
Vorbind despre iubirea aproapelui este bine să aducem o bucurie celor care nu au ce pune pe masă. Dacă lăsăm copilul din noi să iasă la suprafaţă, de bună seamă, vom fi mai sensibili şi mai deschişi spre fapte caritabile.
Chemarea la prietenie, la descoperirea frumuseţii imterioare numai în biserică o putem găsi.
Respectul pentru sine şi pentru semenii noştri este tot un semn de iubire, dacă vrem o Românie dreaptă şi prosperă.
Iubirea faţă da ţară se reflectă şi prin cântec. Mă gândesc la „Rapsodia română”, câtă lumină este în ea şi câtă iubire. Sau la cântecele patriotice învăţate în orele de muzică de către dascăli.
Pe copii să-i învăţăm că mai presus de toate există iubirea şi aceasta este, în primul rând, iubirea de Dumnezeu. De asemenea, să-i învăţăm să-şi iubească ţara, iar dascălii înzestraţi cu har de la Divinitate, de buni cântăreţi sunt datori să le transmită elevilor dragostea de neam şi ţară prin cântece patriotice şi prin folclor. Folclorul atestă identitatea noastră ca popor.
Privind retrospectiv misiunea mea de dascăl sunt mulţumită că am reuşit să împletesc învăţarea cu cântecul. Iubirea de neam şi ţară ne-au încălzit sufletele prin toate cântecele patriotice cântate cu patos. Iar prin cântecele izvorâte din folclor am încercat să-mi exprim dragostea pentru locul natal – satul românesc de pe aceste meleaguri pentru că aproape fiecare dintre ei aveau bunicii la ţară.
Dacă ne gândim la cei „Izolaţi în România” ne copleşeşte liniştea. Ici colo câte o casă, sate izolate fără lumină electrică şi totuşi acolo îşi duc traiul oameni deosebit de puternici şi cu iubire statornică în Dumnezeu de la care avem ce învăţa. Sunt fericiţi şi cu zâmbetul pe buze pentru că se mulţumesc cu cât au şi pentru că simt cerul mai aproape.
Credinţa în Dumnezeu ne îndeamnă să nu blestemăm, să nu ţinem ură. Ea rabdă, îndură şi iartă. Şi acest fapt este un semn de iubire.
Rugăciune pentru vrăjmaşi:
„Dă-mi Doamne, tărie, să nu mă mânii împotriva vrăjmaşului meu şi să nu-i întorc lui loviturile de răzbunare, ca să nu apună soarele peste mânia noastră.”
„De te va lovi cineva pe obrazul cel drept, întoarce-l şi pe cel stâng asemenea a ceea ce ne-a poruncit Domnul Iisus Hristos.”
„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă vatămă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce blesteamă şi vă prigonesc ca să fiţi fii ai Părintelui vostru cel din ceruri, căci El răsare soarele său peste cei buni şi peste cei răi.”
E important să poţi pleca spre cele veşnice curăţat pe dinafară şi pe dinăuntru ascultând murmurul lui Dumnezeu.
„Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte mărirea casei lui că la moarte nu va lua nimic, nici nu se va pogorî cu dânsul mărirea lui.” (Psalmul 48 din Psaltire)
Citiţi şi:
- Născuți din iubire
- Meditaţie la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci
- Prof. Cristina Mirela Rus: Omul zilelor noastre vorbeşte despre dragoste, fără un sens care să-i ofere statornicie
- Semnul iubirii în formă de cruce: Meditația PS Claudiu la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci
- Pr. Vasile Beni: Iubirea lui Dumnezeu faţă de noi nu are limite
Adaugă comentariu nou