Părintele Alin Cîndea: Crucea, tronul iubirii lui Cristos

În centrul credinței noastre stă lemnul Crucii. Pentru ochii lumii, el este semnul înfrângerii, al chinului, al rușinii și al morții. Dar pentru omul credincios, crucea este „tronul lui Cristos”, locul unde iubirea se dăruiește până la capăt. Sfântul Apostol Ioan surprinde această taină: Isus, răstignit între doi tâlhari, refuzat de poporul Său și lăsat în mâinile puterii politice, își întinde brațele pe cruce și transformă suferința în jertfă.

Când Pilat se crede stăpân pe viața și moartea lui Isus, Domnul îi răspunde: „N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus” (In 19,11). Ceea ce ne amintește că istoria omenirii nu este doar în mâinile oamenilor, ci mai ales în mâinile lui Dumnezeu. Crucea lui Cristos, mai mult decât orice alt lucru, arată că lumea este condusă de iubirea lui Dumnezeu. Puterea politică, ambițiile, judecățile nedrepte, toate sunt relativizate în fața planului divin de mântuire.

Evanghelia sărbătorii de astăzi surprinde un moment ce trebuie subliniat: „Isus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: «Femeie, iată fiul tău!» Apoi a zis ucenicului: «Iată mama ta!»” (In 19,26-27). În acel ceas al suferinței, Isus nu se gândește la Sine, ci la comuniunea pe care dorește să o stebilească: creează o familie nouă, Biserica, în care Maria devine Mama tuturor. Papa Benedict al XVI-lea afirma: „Crucea nu este doar locul suferinței, ci și al nașterii Bisericii, al noii comunități a celor care cred”.

Din coasta străpunsă a lui Isus „a ieșit sânge și apă” (In 19,34). Tradiția Bisericii a văzut aici semnul sacramentelor: Botezul și Euharistia, izvoarele vieții noi. Sfântul Ioan Gură de Aur scria: „Din coasta lui Cristos s-a născut Biserica, precum Eva a fost plăsmuită din coasta lui Adam”. Astfel, Crucea nu este doar amintirea unei morți, ci izvorul unei vieți care continuă să curgă în Biserică.

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci nu este o glorificare a suferinței, ci celebrarea iubirii mai tari decât moartea. Papa Francisc ne amintește: „Crucea lui Isus este cuvântul cel mai puternic al lui Dumnezeu: este iubirea milostivă care a biruit păcatul și moartea”. Privind crucea, înțelegem că Dumnezeu nu rămâne departe de durerea noastră, ci o asumă și o transformă. Într-o lume marcată de violență, războaie și nedreptăți, crucea ne cheamă să nu cedăm disperării, ci să vedem în ea semnul că viața și iubirea au mereu ultimul cuvânt.

Crucea, înălțată și venerată, nu este doar un obiect de cult, ci calea pe care suntem chemați să mergem. A o înălța în viața noastră înseamnă să iertăm, să ne dăruim, să slujim aproapelui. Cum spunea Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Prin Cruce, lumea este mântuită și omul este reînnoit.” Astfel, în fața Crucii, nu putem rămâne simpli spectatori: suntem chemați să credem, să iubim și să trăim din izvorul ei de viață.