Părintele Alin Cândea: Lumină în întuneric

Începutul propovăduirii lui Isus în Galileea este o chemare puternică la schimbare și speranță. „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare” – aceste cuvinte ale profetului Isaia se împlinesc nu doar în viața celor din vremea lui Isus, ci și în viața noastră. Este o invitație de a lăsa lumina lui Cristos să străpungă umbrele suferinței, ale păcatului și ale fricii.

Într-un sat mic, într-o vale uitată de lume, trăia Miriam, o mamă care își pierduse singurul fiu. Viața ei devenise un șir nesfârșit de zile întunecate, iar povara pierderii îi acoperise inima. În fiecare dimineață, privea pe fereastra mică a casei sale către munții care păreau să-i șoptească despre Dumnezeu, dar nu mai găsea niciun motiv să creadă sau să spere.

Într-o zi, o veste a ajuns la urechile ei: un om numit Isus trecuse prin satul vecin. Se spunea că vindecase bolnavi, că dăduse hrană celor flămânzi și chiar înviase morți. În inima lui Miriam s-a aprins o scânteie – nu o speranță deplină, ci mai degrabă o dorință de a înțelege cine era acest om.

Câteva zile mai târziu, Isus a trecut și prin satul ei. Mulțimea îl urma, iar vocea lui blândă a străbătut liniștea: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor.” Miriam, ascunsă printre oameni, a simțit pentru prima dată de la moartea fiului ei o pace interioară. Isus a privit spre ea, iar în acea privire, Miriam a simțit că întunericul din sufletul ei era risipit. A căzut în genunchi, cerându-i lui Dumnezeu iertare pentru timpul în care își pierduse credința. În acel moment, lacrimile ei s-au transformat dintr-un semn al durerii într-un semn al vindecării.

Cuvintele lui Isus nu sunt o simplă chemare la schimbare, ci o invitație la libertate. „Pocăiți-vă!” – nu este un reproș, ci o invitație la schimbare și speranță. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea spunea: „Convertirea înseamnă să crezi în iubirea lui Dumnezeu, să o primești în viața ta și să o lași să te transforme.”

Prin pocăință, întunericul din viața noastră se poate schimba în lumină. Este un act de încredere în milostivirea lui Dumnezeu, care nu obosește niciodată să ne ierte.