Dorința bravului veteran de război Simion Sorcean din Josenii Bârgăului, la un secol de viaţă: un monument dedicat eroilor ce s-au jertfit pentru neam și țară

La mijlocul lunii trecute am însăilat câte rânduri despre activitatea în slujba țării a bravului veteran de război, sublocotenentul în retragere Simion Sorcean, vrednic vlăstar din rădăcinile perene ale eternității neamului nostru românesc, care pe 12 septembrie 1921, aniversează un secol de viață.

După apariția materialului în ediția printată a Ziarului Răsunetul, din simpatie și din dorința de a-i face o bucurie, i-am dus un exemplar. Revederea i-a produs amicului meu multă bucurie. Totuși mi-a amintit de o mai veche a sa doleanță, dorință, sugestie, propunere și anume ca și la Joseni să se ridice un monument dedicat eroilor ce au luptat și s-au jertfit pentru neam și țară. Propunerea sa e nu numai justificată, dar e și fezabilă câtă vreme antecesorii au lăsat moștenire urmașilor și resursele necesare.

E vorba de fostele averi grănicerești cu care au fost recompensați pentru serviciile aduse vreme de aproape 100 de ani în cadrul Companiei a III-a a Regimentului II românesc de graniță în asigurarea pazei fruntariilor împărăției și pentru eroismul dovedit în luptele de pe toate câmpurile de bătaie ale Europei. L-am informat că există preocupări în acest sens de mai multă vreme, dar din cauza vârstei și stării de sănătate precare n-a avut probabil posibilitatea să le cunoască.
O dovadă în acest sens o constituie colecția muzeală de la Mănăstirea “Sfântul Ierarh Spiridon” de la Strâmba, înființată cu un deceniu și ceva în urmă la inițiativa și cu aportul autorului acestor rânduri în care se regăsesc imagini cu eroii josenari, inclusiv cu fratele său Ioan Sorcean. De asemenea, La Biserica ortodoxă română de la Mijlocenii Bârgăului, la sfârșitul primei decade a lunii octombrie, în fiecare an, prin grija comitetului parohial și al părintelui paroh Mihai Moldovan cu concursul autorităților locale, familiei Marian Trif, doamnei Maria Holbură, ce a activat în corul Filarmonicii din Cluj-Napoca și a celorlalți fii ai satului se organizează o slujbă de pomenire a părintelui protopop iconom stavrofor Pop Augustin ( 26.11.1901 – 10-11.10.1944 - 08.03.1985), campionul sacrificiilor pe altarul bisericii noastre naţionale şi al neamului românesc, supraviețuitor miraculos al Masacrului abominabil din noaptea de 10/11.10.1944 de la Prundu Bârgăului, probabil singurul om de pe planetă care a reuşit, după ce a fost împuşcat mişeleşte în cap, să învingă moartea hâdă şi să revină la viaţă, cu ajutorul credinţei, unor împrejurări favorabile, jertfelniciei, curajului, sacrificiului, dăruirii şi bunătăţii unor credincioşi devotaţi, iubitori de Dumnezeu, de dreptate şi adevăr.

La Prundu Bârgăului, în 1998, a fost ridicat, dezvelit şi sfinţit un monument dedicat memoriei celor 704 eroi de pe Valea Bârgăului căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două mari conflagraţii mondiale. Locuitorii satului aparținător Rusu Bârgăului au ridicat și ei un asemenea monument amplasat în curtea școlii, iar la Mijloceni s-au demarat deja lucrări în același scop. Este loc pretutindeni de mai bine, dar l-am asigurat că doleanța sa e cu siguranță realizabilă.

La propunerea dumnealui îmi permit să fac un foarte mic adagiu. Tot eroi au fost și sunt în opinia mea josenarii de talia regretatului inginer Liviu-Valer Guţiu (13.03.1932 - 08.08.2017), personalitate de prim rang a hidroenergeticii românești, care a coordonat activitatea de realizare a marilor obiective hidronergetice ale țării producătoare de energie ieftină, de care astăzi băieții deștepți încearcă din răsputeri și pe toate căile să ne priveze. Investiția se justifică și prin faptul că familia Sorcean Simion constituie o adevărată istorie vie. Una dintre nepoatele sale a fost căsătorită cu Ion Popescu, fost general al armatei române, iar Georgeta, o altă nepoată a sa, a fost căsătorită cu medicul Silviu Budăcean (04.05.1921 -18.11.2010), fost între anii 1934-1942, coleg de clasă la Colegiul Național “Sfântul Sava” din București cu Maiestatea Sa Regele Mihai I al României (clasa era organizată și funcționa la Palatul Regal și cuprindea câte un elev din toate provinciile românești - n.n.). A urmat apoi facultatea de medicină. În 1948 și-a elaborat lucrarea de absolvire în cadrul Spitalului Filantropia, dar când s-a prezentat la secretariat pentru a afla data la care urmează să o susțină, spre consternarea sa, un coleg i-a transmis că a fost condamnat în lipsă într-un proces în care a fost implicat și fratele lui de Tribunalul Militar București la 15 ani închisoare pentru uneltire împotriva orânduirii sociale și de stat! În această situație nu s-a mai prezentat să-și susțină lucrarea, iar între 1948-1960, a colaborat cu un scenograf ce avea angajamente la diferite teatre din Capitală, iar pentru aceasta a studiat Istoria costumului francez, a acordat meditații unor elevi de liceu, a prestat diferite activități casnice și gospodărești, fiind găzduit la rude și prieteni. În 1960 în urma unui denunț a fost arestat și încarcerat în penitenciarele de la Jilava, Aiud, iar din 1962 - 1964 în cel din Insula Mare a Brăilei. În 1964 a fost pus în libertate în baza Decretului de amnistie a foștilor deținuți politici.

"Simionul Moșului" cum îi zic cei din localitatea de baștină a fost un gospodar de primă mărime a comunității și totodată un om de o cinste și corectitudine exemplare. Nu întâmplător oameni de la zeci sau chiar sute de km îi încredințau fără ezitare spre prelucrare la piua cu vâltoare a familiei în funcțiune și la această dată, pănura tocmai atunci ieșită din teară din care urmau să-și confecționeze îmbrăcămintea de iarnă (cioareci, sumane, gubuțe, laibere, obiele, mănuși). Atunci când pleca în cărăușie în Câmpia Ardealului consătenii îi încredințau grâul să-l macine la mori renumite unde ajungea. Atât badea Simion cât și nevasta sa, Ioana Sorcean au fost din totdeauna oameni foarte credincioși, iubitori de Hristos și Dumnezeu.

Regretata sa soție cum se desprimăvăra și până toamna târziu efectua împreună cu Ioana Jauca, Ana Bucinaș, Raveca Mănarcă, Elena Cordovan, Maria Someșan și alte consătene pelerinaje la toate mănăstirile ortodoxe din țară, uneori ajungând chiar la pustnici, ce locuiau în grote alături de animalele pădurii, ducând un mod de viață de o austeritate extremă. Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sicla numea grupul din care făceau parte credincioasele de la Joseni „Rândunele Ardealului” și le primea și trata întotdeauna cu admirație și bucurie.

Bravul veteran de război este la cei 100 de ani ai săi un bărbat de o luciditate și inteligență sclipitoare. L-am întrebat: Bade Simion, cum se explică faptul că astăzi e mult erodată, sau chiar a dispărut cinstea, omenia, încrederea între oameni ? Vinovați în opinia dumnealui sunt toți cei care au suminat au sabotat credința neamului, au promovat necinstea, egoismul, avariția, au nesocotit legea și normele de bună conviețuire ale neamului nostru românesc. Am convenit, dacă împrejurările ne vor permite, să reluăm discuțiile cu o altă ocazie.

Dacă pentru dumnealui, 12 septembrie constituie un eveniment aniversar, pentru noi, românii, reprezintă o dată fatidică din istoria neamului, ce ne reamintește de Convenția de Armistițiu din 12 septembrie 1944 cu obligațiile sale împovărătoare și spoliatoare. Prezența în țară a trupelor de ocupație sovietice a împiedecat multă vreme reacțiile critice referitoare la așa-zisa convenție, (care în fapt n-a fost convenție pentru că aceasta presupune acordul de voință al părților, ci un act unilateral impus de ocupantul de la răsărit- n.n.). Totuși, au fost și compatrioți de ai noștri, care au găsit și în acele împrejurări soluții pentru a-și exprima punctul de vedere. Astfel, Dr. Mihai Marina, în lucrarea intitulată Maramureșul - Necesități și remedii (1945), reproduce Convenția de Armistițiu însoțită de câteva vorbe înțelepte, ce exprimă atitudinea autorului în această problemă precum: “Lucrul cel mai scump e cinstea, dar ce folos, unii o vând prea ieftin”, “Dacă nu poți da săracului, din straiță nu-i lua”, “Dacă n-ai papuci sunt bune și opincile”, “Nu te rezema pe vânt că ajungi la pământ”.