Olimpiu NUȘFELEAN: Valuri care nu mai trec

Valul patru al atacului coronavirusului ne-am prins mai puțin pregătiți decît primele valuri. Mai puțin pregătiți, adică mai puțin prudenți, mai puțin încrezători în discursul guvernamental despre situația pandemică. Guvernul – ca denumire generică pentru „gașca” de decidenți – este un dascăl prost. Încearcă să ne spună ce ne mai așteaptă și cum să procedăm, inclusiv cum și cînd să ne vaccină (acțiune benefică pentru sănătate), dar este foarte puțin credibil, ca un dascăl care nu mai reușește să capteze atenția elevilor. E ca și cum administratorul unei școli își uită rostul din școală și intră la clasă ca să predea româna, matematica sau anatomia, în locul unui profesor. Precum guvernanții de acum, în locul medicilor. Politicienii dau indicații și sfaturi medicale, intrînd în controverse din care nu mai poți ieși și din care nu te mai pot scoate, în cele din urmă, nici medicii.
Vaccinarea anticovid e bună. Așa ne pot spune medicii, dar, mai întîi, oamenii de știință, cercetătorii. Știința înregistrează necontenit progrese în lupta cu diverse boli, așa că nu putem ști de ce ar da rateuri în combaterea Covidului. Numai că, iată, din păcate, știința nu ne poate spune cu exactitate care este comportamentul virusului și mai ales „sursa” din care a apărut. Dacă i s-ar ști proveniența, în consecință debutul evoluției, ar putea fi stabilit mai bine un vaccin împotriva lui. Dacă virusul provine dintr-un laborator, cu atît mai mult. Ar fi decent și omenește ca aceia care au lucrat în laborator (cu toți șefii lor) să-și asume vina și să procedeze deschis la anihilarea virusului. Fără implicații politice sau… geostrategice.
În această „secvență” a problematicii legate de virus, putem să ne întrebăm dacă nu au și „antivacciniștii” dreptate. Dincolo de îngrădirea unor drepturi constituționale ale cetățenilor, putem vorbi de analfabetism funcțional și opacitate atitudinală și în cazul celor care îi combat pe antivacciniști (precum în cazul premierului Câțu – care nu știe citi dorințele supușilor; ha, ha, ha, cine se consideră supusul lu` Câțu?). Poate au și antivacciniștii o dreptate… științifică. Vorbesc ei și protestează aiurea, dar există și printre ei oameni care gîndesc cu capul pe umeri. Și pot avea și ei dreptate (susținută științific) privind suspiciunile legate de administrarea vaccinului. Unde mai pui că administrarea lui se face cu o slabă susținere documentară, cu riscuri pentru cei cu anumite comorbidități (chiar dacă e recomandat mai ales pentru aceștia), cu un hățiș de controverse – politice mai ales -, cu enervări și plăți de conturi ce viciază spațiul public. Și cu ținte financiare, pe care e greu să le mai urmărești.
Sub o asemenea problematică nu mai poți trage linie. La rigoare, se poate spune că mergi și te vaccinezi – la liber – fără să știi ce e în corpul tău (în momentul vaccinării). Și suporți consecințele sub privirea senină și disculpată a decidenților. Cu trimiteri la situații din străinătate…
În străinătate, situația pare mai bună decît la noi. În vreme ce în primele valuri, noi, românii, deștepții de noi, eram oarecum privilegiați în raport cu situațiile dramatice care încercau lumea, azi părem luați la ochi. De cine? Nu facem scenarii. Dacă am face, am putea pune creșterea cazurilor nefericite în legătura cu nevoia guvernului de a rezolva numărul mare de vaccinuri anticovid achiziționate. Pe banii contribuabililor, nu a guvernanților, deși și ei sunt contribuabili, dar cu un confort al buzunarelor. Te lasă fără glas cazurile reale ale celor contaminați și aflați în cercul prietenilor sau neamurilor noastre…
Aproape la doi ani de la debutul pandemiei, originile SARS-CoV-2 rămîn în discuție. Cercetarea asupra acestei teme, ca și asupra altiora legate de subiect, continuă. Cînd era gata să acceptăm că de vine este... laboratorul, cercetători de la Institutul Pasteur de la Paris și de la universitatea din Laos emit supoziția că, totuși, virusul poate cunoaște o trecere de la animal la om. Într-un articol publicat pe 17 septembrie a. c. pe Research Square, site-ul de pre-publicare pentru jurnalele grupului Nature, cercetătorii au avansat părerea că virusul responsabil pentru Covid-19 are o apropiere genetică cu coronavirusurile găzduite în lilieci insectivori, cei din grupul Rhinolophus. Cercetătorii de la Institutul Pasteur au fost, prin urmare, interesați de o regiune care face parte dintr-un imens relief carstic, cu formațiuni geologice alcătuite în principal din calcar, care găzduiește imense colonii de lilieci. „Laos împarte acest teritoriu comun cu sudul Chinei, inclusiv multe peșteri în care trăiesc aceste animale, de unde și ideea de a studia virusurile pe care le adăpostesc”, explică L'Express Marc Eloit, managerul laboratorului de „descoperire a agenților patogeni” de la Institut Pasteur din Paris, ale cărui echipe au analizat diferitele probe colectate. Cercetătorii sînt de părere că oamenii din zonă ar putea contacta virusul de la lilieci în timp ce intră în peșterile unde se adăpostesc aceștia pentru a aduna guano. Virusul poate fi transmis prin intermediul gunoiului sau al salivei eliminate de liliecii agitați la intrarea oamenilor pe teritoriul lor. Transmiterea se poate face fără o gazdă intermediară, dar nu este exclusă nici posibilitatea unui intermediar. Aceasta în situația în care „secvențe” de virusuri găsite la lilieci sînt foarte asemănătoare cu cele ale SARS-CoV-2 și cercetătorii au reușit să demonstreze capacitatea lor de a permite virusurilor să intre în celulele umane. Noi, prin jocurile imaginației, putem elabora un scenariu horror în care liliecii – mii – pot pulveriza spre oameni viruși ca atare, cu scopul de a-i îndepărta pe aceștia de habitatul lor. (După lilieci, imitîndu-i, vin guvernanții, care trimit spre alegători tot felul de idei virusate, ca să le influențeze deciziile sau să-i îndepărteze de la proteste din piețele publice, apoi deținătorii de pensii speciale, ca să-i îndepărteze de la proteste pe cei cu pensii mici… Și așa mai departe… Dar nu intrăm în amănunte fanteziste, nici în amănunte… științifice, știința avînd de-a face cu asemenea teme de cercetare de mai mulți ani, nu doar în ultimii doi ani.) Potrivit cercetătorilor de la Pasteur, genomul lui SARS-CoV-2 se dovedește a fi un adevărat mozaic, rezultat al recombinării a cel puțin cinci genomi de coronavirus găzduit de diferite specii de lilieci. Prin urmare, ar fi putut apărea din mai multe surse și nu dintr-un singur strămoș, cu posibilitatea de a fi circulat (și) înainte de 2019. Cercetarea e pusă la grele încercări – științifice, politice și geopolitice.
Analizele statistice arată însă că, în lume, de prin august, pandemia ar bate în retragere. Cu niște întîrzieri în Europa, mai ales în Rusia. De ce și în România. Greu de spus. După vaccinări, după o vară a cărei căldură se spune că ar pune virusul în dificultate, chiar și înainte de Congresul PNL sau de festivalul de la Cluj… Specialiștii care analizează situația pandemică sînt oare și ei analfabeți funcțional și nu sînt capabili să citească realitatea? Cred că oamenii care se vaccinează la ora actuală o fac într-un moment cînd au cele mai multe critici la adresa vaccinării. O fac, însă, cu umilință, din frică, dintr-o „frică mondială”, din pricina restricțiilor care frizează legalitatea. Dar o fac. În bîlbîiala vaccinării, aspirațiile democratice sînt ignorate. Importantă e, desigur, acțiunea preventivă. Dar în ce condiții este aceasta făcută? Dacă valurile pandemice vin așa, unul după altul, însemnă că sîntem deja, pandemic, intrați la apă. Într-o mare pandemică, într-un ocean pandemic? Mă joc cu retorica, făcînd haz de necaz. Dar necazul nu prea (mai) are, azi, simțul umorului…