Salvarea de sub dărîmături

Pe la sfîrșitul lunii mai, o știre din presă ne informa că, într-o comună din județul Argeș, a fost inaugurat cu fast un pod de fix 43,70 metri și o deschidere de 36,60 metri, la șase ani de la începerea lucrărilor. Lucrările au durat mult, mai mult decît te puteai aștepta, dar, gîndindu-te la timpul de realizare, îți venea în minte spusa poetului Lucian Blaga, potrivit căruia la sat „orice gînd e mai încet”, și, ca atare, asemenea orice… lucrare de anvergură. Căci podul era desigur o lucrare de anvergură, așteptată cu nerăbdare de săteni. Însă comentariile ziariștilor - și glumele lor – n-au vizat această încetineală de mișcare pe șantierul podului, ci inaugurarea cu fast, la care au fost invitați, pe lîngă oficialitățile care asigurau micii și berea, sau alte bunătăți populare, preoți, ca și copiii de grădiniță, aduși de mână pe pod îmbrăcați în port popular. Ce căutau copiii acolo, invitați de primăriță? Să le se probeze fericirea, pentru că, vorba primăriței, „uitați-vă pe ce lucrare grandioasă o să pășiți în viața asta!” O problemă de viață? Nu, una de construcție. Inspirată, primărița. La proba de rezistență, copii nu trag la greutate cît un tractor sau cît un camion, sau cît o basculantă plină cu pietriș. Podul rezista la greutatea lor. Trecea un test. Ceea ce nu s-a întîmplat cu un alt pod, pe care nu au trecut doar copii care să pășească în viața asta fericiți.
La vreo șase luni de la inaugurare (iarăși 6?), un pod peste Siret s-a prăbușit în județul Neamț. Un autocamion și o autoutilitară, în trecere peste pod, au fost prinse sub dărâmături. Din primele informații, în urma acestui eveniment, un bărbat a fost rănit. Podul era abia reabilitat. Integral, se zice, dar mai mult cu var și scîrț, s-ar părea. Nu se pune însă rana șoferului. Podul s-a prăbușit peste o turmă de 20 de oi, care, în momentul catastrofei, se adăpau sau stăteau la umbră ferite de arșiță. Oficialitățile spun că nu au mai existat alte victime. „Victime” ale justiției nu se prea arată, căci nimeni nu-și asumă nici o vină. Oamenii de la stat stau bine și în fața fugii de răspundere. Cît privește oile prinse sub pod, „Cum orice viață contează – vorba unui pompier, au fost căutate soluții pentru scoaterea acestor oi din zona respectivpă. Specialiștii din cadrul ISC Neamț ne-au comunicat că orice intervenție asupra podului poate genera prăbușiri ale elementelor acestuia. În acest context, zona în care este interzis accesul este la o distanță egală cu înălțimea elementelor din podul prăbușit."
La un moment dat ni se arăta ca un mare succes scoaterea de sub pod a patru oi… vii. Da, desigur, e o izbîndă a salvatorilor. Pe bune. Privind prin ochelarii oficialilor, am putea exclama: ce mare grijă pentru o viață! Privind prin prisma oamenilor cu capul pe umeri, am putea zice dezamăgiți: ce mare nepăsare pentru viața omului!... Podul se putea prăbuși cînd trecea peste el un autocar cu excursioniști sau un autobuz cu navetiști de la o fabrică din apropiere, sau cînd veneau un grup de copii de la grădiniță, sau sub copitele unei turme mai mari de oi sau ale unei cirezi de vite care mergea la păscut, deși prin sate nu prea mai vezi așa ceva. E o presupunere. A, da, nu prea merge cu presupunerile mele. Dar nici cu presupunerile decidenților că minciunile lor o să țină la nesfîrșit. Nu țin.
Întîmplarea cu podul prăbușit nu e singulară. Au mai fost cazuri, în trecut, și, mai ales, o serie de poduri trezesc suspiciuni că-s gata să se prăbușească. Structuri învechite, fragilizate. Oricînd trecerea unei mașini poate fi soldată cu o tragedie. Poduri, case, maluri de pămînt, șosele… Sau podețele de salvare peste prăpastia pandemiei; cît de riscante și fragile, cît de mincinoase au fost toate acestea!... Un război al nepăsării și indolenței, dus împotriva omului cinstit. Apasă peste ele timpul, dar mai ales corupția din țară, prostia din capul celor care se joacă zilnic cu banul public. Fac ei pe deștepții, dar tot proști rămîn. Oameni cu minte puțină, care-i duce doar într-o singură direcție.
În asemenea întîmplări, nici pedeapsa Domnului nu-i de neglijat. Marele Lui umor. Căci și Dumnezeu își mai rîde de proști, nu doar omul de la crîșmă. În centrul Mexicului, un pod, poate o punte mai mare, s-a prăbușit în timpul inaugurării. Cel puțin 25 de oameni au fost răniți Accidentul a fost văzut în timp real pe rețelele sociale, care au surprins și transmis momentul inaugurării și urmările acesteia. În imagini s-a văzut cum invitații la eveniment cădeau de la doi metri în albia unui pârâu. Care invitați? Primarul, soția acestuia, oficiali și rezidenți, oameni din popor mai însuflețiți, care participau la ceremonia de, se pare, redeschidere a podului.
Mai grav însă este că se prăbușesc podurile tranziției, acelea despre care ni se spunea că ne duc spre o viață în care va curge lapte și miere. Trăim momentul adevărului, al soluțiilor revoluționare mințite, al economiei furate. Prăbușite, podurile tranziției ne prind sub ele. Cine ne mai salvează de sub dărîmături? Dar de ce a trebuit să ajungem sub dărîmături ca să fim salvați, asemenea oilor adăpostite sub mărețul pod din Neamț? Pentru că asta e marea realizare a actualității: salvarea de sub dărîmături! Trist. Dar nu noi sîntem de vină că ne piere optimismul.