Spiru C. Haret și transilvănenii

Se știe că în anul 1904, împlinindu-se 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel mare, această dată comemorativă a fost sărbătorită în toată țara prin mari festivaluri și cortegii istorice – cu care prilej marele nostru istoric Nicolae Iorga a tipărit „Istoria lui Ștefan cel Mare pentru poporul românesc”, care a fost împrăștiată în toată țara și cu deosebire la sate.

Ministrul instrucției, sub care s-au făcut aceste serbări, era neuitatul ministru al școlilor Spiru C. Haret.

Pentru a face cunoscut această mare dată istorică a neamului românesc și în provinciile subjugate, Haret a căutat mijloacele necesare ca lucrarea d-lui Iorga să fie răspândită și în Basarabia, Bucovina și Transilvania. În acest scop, Haret s-a pus în legătură cu prietenii săi mai intimi – basarabeni, bucovineni și ardeleni, aflați în Regat – spre a putea pune în aplicare dorința sa națională.

În ce privește Transilvania, Haret a recurs la defunctul inspector general al învățământului normal și primar Solomon Haliță, născut în Sângeorgiul Român, terminând liceul în orașul lui Coșbuc, Năsăud. Haret i-a comunicat cu toată discreția această dorință, iar Haliță, colaboratorul său și devotat prieten, s-a pus pe lucru pentru înfăptuire. În această privință, un foarte scurt istoric.

*

În ziua de 12 mai 1904 Haret trimite lui Haliță următoarea scrisoare confidențială:

Domnule Haliță,

Din „Istoria lui Ștefan cel Mare” de Nicolae Iorga, aș vrea să dau vreo mie de exemplare spre a fi distribuite în Transilvania. Oare le vom putea trece acolo? Cred că da, pentru că un librar din Brașov mi-a cerut în comision vreo 300 exemplare. Dacă se pot distribui, te rog să regulezi d-sa distribuția cum vei crede mai bine prin românii de dincolo. La nevoie, pot da mai mult de 1.000.

Haret

Din cuprinsul acestei scrisori reiese un lucru foarte important și anume că transilvănenii au urmărit cu toată însuflețirea comemorarea acestei date și neputând organiza și ei o atare înălțătoare serbare națională, s-au mulțumit să aibă valoroasa lucrare a d-lui Iorga, ceea ce confirmă interesul librarului din Brașov care ceruse 300 exemplare în acest scop.

*

Dorința lui Haret a avut un mare răsunet în inima transilvăneanului Haliță, pe atunci profesor și inspector la Iași. În scopul de a o realiza, Haliță s-a pus în directă legătură cu Aurel Mureșanu de la „Gazeta Transilvaniei”, cerându-i acestuia să trimită o listă de fruntași transilvăneni pe numele cărora avea să se facă expediția volumelor.

Se înțelege că toată greutatea era trecerea volumelor peste graniță, punctul ales fiind Predealul. Și precum arată regretatul profesor ieșean Sandu Manoliu în lucrarea sa „Icoana unei școli” – în acest scop a intervenit și secretarul Ligii Culturale, Septimiu B. Mureșianu, care s-a pus în legătură cu G. S. Dogarescu, președintele Ligii Culturale din Predeal, care și-a luat obligația de a trece cărțile cu ajutorul lui George Proca din Râșnov, - amândoi având experiență în această materie încă de pe timpul Memorandului. Lăzile, cuprinzând volumele, au fost expediate ca având drept conținut „articol de coloniale”.

Septimiu Mureșianu adresează următoarea scrisoare:

Stimate și iubite d-le Haliță,

Alăturat am onoare a vă trimite răspunsul domnului Președinte al Ligii Culturale, secțiunea Predeal, care după cum vă puteți convinge din cele ce-mi scrie, e gata să vă înlesnească cu plăcere trecerea cărților despre care am vorbit.

D-sa, dl. Dogarescu, mi-a făcut și alte dăți astfel de servicii. Cu observațiunea indicațiunilor din scrisoare, sper că vă realizați scopul fără întârziere; d-nii Dogarescu și Proca fiind foarte devotați în a servi interesele românești.

Pe lângă cele mai distinse și afectuoase salutări

București, 28.V.1904.

Septimiu B. Mureșianu

Avocat

Secretar al Ligii

La rândul său, Dogarescu scrie lui Septimiu B. Mureșianu la 27 mai 1904 și arată că opera d-lui Iorga, în total 1200 exemplare, să fie expediată pe adresa sa cu indicația „coloniale” – ceea ce s-a făcut întocmai. Cărțile au trecut granița și au ajuns la destinație. Ele au fost distribuite fruntașilor ardeleni care, la rândul lor, le-au împrăștiat prin centrele culturale ale Ardealului prin mijlocirea, în bună parte, a preoților și învățătorilor români.

În corespondența ce s-a găsit de pe urma morții lui Haliță, se află o serie de scrisori adresate acestuia de către diferiți fruntași ardeleni care îi comunică modul cum au fost distribuite volumele. În scrisoarea pe care i-a trimis-o profesorul Gh. Precup din Blaj, acesta comunică lui Haliță că între cei care au primit volumele d-lui Iorga au fost Iuliu Maniu, dr. Dănilă Sabo, I. M. Moldovanu, canonicul Gavrilă Pop, dr, Nerva Oncu, profesor Ioan Negruțiu, dr. Eugen Solomon, dr. Isidor Marcu, dr. Emil Negruțiu, Pop Alexiu, Liviu Bitea, Pop S. Matei ș. a.

Tot astfel Augustin Paul din Brașov arată prin scrisoare cum s-au împărțit un număr de exemplare în comunele Râșnov, Zărnești și Prejmer din împrejurimea Brașovului.

Evident că, în primul rând, „Istoria lui Ștefan cel Mare” a fost trimisă Mitropolitului Ardealului, precum și fruntașilor Partidului Național Român din Transilvania.

Haliță a comunicat în cele din urmă ministrului său, Spiru Haret, rezultatul acestui act național săvârșit de patriotismul din Vechiul Regat și primit cu toată sfințenia de patriotismul românilor transilvăneni.

*

Amintind acest episod care ilustrează luptele românilor, călăuziți de idealul unității naționale, astăzi înfăptuită, nu uităm actele identice săvârșite de moldoveni care treceau clandestin cărți românești în Basarabia și Bucovina; cum făceau vechii socialiști din Iași și mai târziu C. Stere, trecând cărți românești peste Prut și cum făcea neuitatul Eminescu care, de asemenea, a trecut granița Bucovinei ducând clandestin numeroase volume și cărți bisericești necesare românilor bucovineni.

Alexandru Dărăban, articol preluat și prelucrat din Adevărul, București, Anul 49, 1935, nr. 15.925, p. 3 (articolul poartă semnătura lui C. Săteanu).