Pr. Vasile Beni: Dragii noștri credincioși, Hristos a Înviat!

Marele învăţat şi filozof creştin, om de ştiinţă şi matematician, Blaise Pascal (†1662), zicea: „Iisus Hristos este centrul universului spiritual-moral şi social al omenirii. Cel ce Îl recunoaşte şi urmează Lui are cheia tuturor problemelor omeneşti. Spre El tinde tot. În afară de El nu există decât întuneric, rătăcire, ceartă, războaie, îngheţ şi moarte. Numai prin El se pot realiza marile idealuri, dreptatea, pacea, armonia în lume, egalitatea şi înfrăţirea în omenire”.              

        Două nopți sfinte luminează viața creștinilor: noaptea de Crăciun când Pruncul Iisus se naște în Betleem și îngerii cântă „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bunăînvoire” și noapte de Înviere când preotul din ușa sfântului Altar ne cheamă zicând: „Veniți de luați lumină!”

             Învierea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istorie. Este ceea ce diferențiază creștinismul de orice altă religie. Celelalte religii au capi muritori, în vreme ce Capul Bisericii este Hristos, Care a înviat din morți.

        Nu putem vorbi despre Înviere în afara Răstignirii, deoarece Răstignirea și Învierea sunt cei doi poli ai vieții mântuitoare, asa cum se cântă în Biserică: „a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui”, sau: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și sfântă Învierea Ta o slăvim”.

Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai aşteptată sărbătoare a creştinilor. Şi pe bună dreptate, fiindcă ea ne introduce în atmosfera celui mai important eveniment din istorie, în care s-a implicat în mod direct Însuşi Creatorul a toate. Evenimentul este cu atât mai important cu cât însăşi sintagma „Învierea Domnului” care constituie mărturisirea unui adevăr fundamental „pentru noi şi pentru mântuirea noastră” (Simbolul credinţei), a fost încă de la început contestată de unii şi e contestată până în zilele noastre. Dacă Hristos a înviat, şi dacă, prin urmare, şi noi vom învia, se cuvine să-i urmăm preceptele şi învăţăturile în aşa fel încât învierea noastră să fie înviere spre viaţă nu spre judecată. Şi, mai mult decât atât, suntem datori să mărturisim alături de semenii noştri, dar şi împreună cu atâţia înaintaşi adormiţi în dreapta credinţă şi în nădejdea propriei lor învieri că „Hristos a înviat!”.       

    Să căutăm ca fiecare dintre noi să fim mărturisitori ai Învierii, nu doar în perioada pascală, pentru că exclamaţia ,,Hristos a Înviat!’’ şi răspunsul ,,Adevărat a Înviat!’’ nu este numai un salut sau un răspuns la un salut, ci este în primul rând o mărturisire de credinţă. Închei cu versurile poeziei „La Paşti de George Coşbuc:                                                                                                 Prin pomi e ciripit şi cânt, / Văzduhu-i plin de-un roşu soare,

                        Şi sălciile-n albă floare /   E pace-n cer şi pe pământ.

                        Răsuflul cald al primăverii / Adus-a zilele-nvierii.

                        Şi cât e de frumos în sat /  Creştinii vin tăcuţi din vale

                        Şi doi de se-ntâlnesc în cale / Îşi zic: Hristos a înviat!

                       Şi râde-atâta sărbătoare /  Din chipul lor cel ars de soare.

                  Şi-un vânt de-abia clătinător / Şopteşte din văzduh cuvinte:

                        E glasul celor din morminte, /  E zgomotul zburării lor!

               Şi pomii frunţile-şi scoboară / Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

                        E linişte. Şi din Altar / Cântarea-n stihuri repetate

                        Departe până-n văi străbate /  Şi clopotele cântă rar:

         Ah, Doamne! Să le-auzi din vale / Cum râd a drag şi plâng a jale!

                        Biserica, pe deal mai sus,

                        E plină astăzi de lumină,

                        Că-ntreaga lume este plină

                        De-acelaşi gând, din cer adus:

                        În fapta noastră ne e soarta

                        Şi viaţa este tot, nu moartea.

                        Pe deal se suie-ncetişor

                        Neveste tinere şi fete,

                        Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;

                        Şi-ncet, în urma tuturor,

                        Vezi şovăind câte-o bătrână

                        Cu micul ei nepot de mână.

                        Ah, iar în minte mi-ai venit

                        Tu, mama micilor copile!

                        Eu ştiu că şi-n aceste zile

                        Tu plângi pe-al tău copil dorit!

                        La zâmbet cerul azi ne cheamă

                        Sunt Paştele! Nu plânge, mamă!”

Sărbători binecuvântate cu multă sănătate!

Pr. Vasile Beni