,,Rădăcini ” – o carte cu rezonanțe tradiționale și autobiografice

Este o incursiune sinceră și fidelă pe Valea Bârgăului prin care autorul ne oferă un complex de tradiții și obiceiuri de odinioară, dar și crâmpeie dintr-un parcurs existențial. În salba celor 9 localități de pe această vale, Mijlocenii Bârgăului  e locul de naștere al avocatului Ioan Someșan,  autorul cărții intitulate metaforic ,,Rădăcini”. Cartea este însoțită de o analiză pertinentă și de-o aleasă ținută intelectuală, semnată de prof.dr. Doina Macarie. Alăturat se află și un ,,Cuvânt înainte ”, scris de  Mircea I. Bătrânu prin care aduce câteva reflecții asupra  vieții și psihologiei locuitorilor de pe aceste meleaguri. Autorul își rezervă un anumit spațiu pentru ,,Prefață ” explicând originea lui de țăran și drumul parcurs până ce a ajuns ,,domn ” prin instruire și cultură. În cuvinte simple, dar sincere, Ioan Someșan aduce un elogiu veșnicului truditor al pământului. Este semnificativ fragmentul în care el își exprimă sentimentul de dragoste față de om, fapt care l-a determinat să îmbrățișeze profesia de judecător și avocat : ,,Da, am iubit și iubesc Omul cu viața lui curată de la sat, am iubit și iubesc viața așa cum este ea, cu bune și cu rele. Da, am iubit și iubesc oamenii, mai ales pe cei săraci și nedreptățiți de alții”. Privită în ansamblul ei, cartea este structurată pe câteva secvențe din viața părinților săi, a unor prieteni sau cunoscuți din sat : Dumitru Luchii, Ioana lu Dumitru Luchii, Toaderu lu Larion a lu Hospotă și alții, dar și întâmplări sau reflecții despre traiul oamenilor din regimul trecut. Autorul se dovedește un iscusit portretist, căruia nu-i scapă detaliile fizice, dar și cele morale : ,,Dumitru Luchii, bărbat voinic, cu buza de jos mai groasă, care-i trecea peste cea de sus, atunci când vorbea. Avea o față curată, sănătoasă, bine rumenită de soare și vânt, dar mai ales, avea doi ochi mici, mereu veseli, strălucitori. Râdea de tot și de toate, dar mai ales de belele”. În centrul atenției se află figura mamei sale care, asemeni Smarandei lui Creangă este înfățișată ca o femeie harnică, pricepută în toate și plină de înțelepciune : ,,Avea un talent deosebit în a-și educa ,, șilezii ”.Devenind văduvă și-a crescut singură cei 6 copii, dar ,,nu s-a plâns niciodată că îi este greu ”. Studiind mai în profunzime conținutul acestei cărți, am ajuns la concluzia că ea nu este doar o simplă derulare a amintirilor, așa cum se obișnuiește să se scrie într-o carte autobiografică, ci este o radiografie a vieții satului, o schiță monografică cu multe elemente de etnografie și folclor de pe Valea Bârgaielor. Sunt decupate aici  tradiții și obiceiuri, evenimente importante din viața omului, precum nunta cu toate etapele desfășurării ei : tocmala, nunta propriu-zisă  desfășurată la Căminul cultural, cu ,,ceterași care cântă de mama focului”, cu mult joc și voie bună.  Dar sunt descrise și întâmplări reale, pline de învățăminte, care vorbesc despre gelozie, infidelitate, divorț, bârfe din sat etc. Folclorul local este evidențiat cu toate dimensiunile sale valorice și transcris în nuanțele lui fonetice. Umorul și ironia este bine reliefată prin textele culese din surse directe și autentice.Toponimia este redată prin imaginile color care însoțesc paginile cărții. Nu sunt neglijate nici poreclele din sat, singurele mijloace de identificare a oamenilor cu același nume. Un exemplu concludent este porecla tatălui său : Toaderu lu Larion a lu Hospotă. Partea finală îi dă cărții un caracter autobiografic prin care Ioan Someșan își amintește de anii copilăriei, de primul său învățător, Ion Blaga, apoi de viața de elev la Liceul Militar și cea de student care îi marchează destinul. O amintire de suflet pentru copilul de odinioară este Sărbătoarea Crăciunului. Prin bogăția de regionalisme și expresii luate din lumea satului, unde mai există încă un strop de respect, rușine și demnitate,  cartea poate fi considerată o sursă lingvistică importantă, datorită limbajului viu, specific omului din popor. Cred că textul cărții ar fi fost mai ușurat, dacă explicațiile cuvintelor necunoscute erau trecute în dicționarul de la sfârșit. Ioan Someșan își dezvăluie prin această carte  capacitatea și talentul de  scriitor cu reale disponibilități artistice.

Mircea Daroși