Părintele Vasile Beni: Sfântul este un om care face binele în fiecare zi din iubire fără să aștepte răsplată

                       Dragii și bunii noștri credincioși!

        Cu ajutorul bunului Dumnezeu, suntem în Duminica Tuturor Sfinților. Și am putea spune că în lumea noastră complicată, sfințenia pare uneori un cuvânt greu, departe, rezervat doar celor pictați în icoane. Dar adevărul este mult mai simplu: Sfântul este un om care face binele. Zi de zi. Din iubire. Fără să aștepte răsplată.

Ce înseamnă a face binele?

• A ierta când ai putea să te răzbuni.
• A dărui când nimeni nu-ți cere.
• A te ruga pentru cel care te-a rănit.
• A tăcea când ai putea judeca.
• A fi curat într-o lume murdară.
• A rămâne cu Dumnezeu chiar când e greu, pentru că ceea ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.

Sfântul este omul:

• care nu uită să mulțumească;
• care vede suferința celuilalt și se oprește pentru al ajuta;
• care spune adevărul cu blândețe;
• care nu se laudă cu binele, ci îl face în taină.

Ce au făcut sfinții pentru a fi trecuți în calendar?

Au trăit cu sfințenie, în dragoste și curăție. Fie că au fost oameni simpli, preoți, călugări, medici, țărani, părinți sau copii, sfinții au pus credința mai presus decât frica, dragostea mai presus decât ura, adevărul mai presus decât minciuna.   Unii au suferit prigoane și au murit pentru Hristos. Sfinții Mucenici (precum Gheorghe, Dimitrie,) au preferat să moară decât să-și trădeze credința. Ei nu au fost înfrânți de sabie, ci au învins prin credință.

De ce sunt înscrise numele lor în calendar?

Numele sfinților au fost trecute în calendar nu ca să fie slăviți în locul lui Dumnezeu, ci ca mărturie vie că sfințenia este posibilă. Biserica îi pomenește pentru a ne aminti că și noi putem deveni sfinți dacă facem fapte bune. Iar sfințenia nu e un ideal îndepărtat, ci o cale posibilă pentru fiecare dintre noi.

 Cum putem face mici paşi spre sfinţenie în fiecare zi. Făcându-ne o analiză a propriei conştiinţe, a felului cum ne-am comportat în primul rând faţă de Dumnezeu, faţă de cei din familie şi de cei din societatea în care trăim sau lucrăm. Pentru că toţi suntem chemaţi la viaţa de sfinţenie în fiecare zi şi fiecare stare de viaţă ne poate duce la sfinţenie dacă este trăită în comuniune şi în slujba celorlalţi.

     Trăind în iubire şi oferind propria mărturie creştină în ocupaţiile de fiecare zi suntem chemaţi să devenim sfinţi prima dată în propria familie. Dar cum? Eşti părinte sau bunic, învăţându-i cu pasiune pe copii şi pe nepoţi să-l cunoască,  urmeze şi să-l iubească pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel care este Calea, Adevărul și Viața.

    Astăzi eu vreau să postesc, să ajun, să mă rog, să nu vorbesc de rău, să fiu mai înţelegător faţă de aproapele meu, trebuie doar să vreau pentru că se poate.

    Să nu uităm să ne rugăm: „Doamne ştiu că nu sunt perfect, ştiu că uneori uit să mă rog, alteori mă enervez repede şi am momente în care îmi pierd credinţa, dar îţi mulţumesc că Mă iubeşti necondiţionat şi Mă ierţi mereu.

Dacă ar fi să ne oprim la o scurtă concluzie am putea spune că sfinții sunt oglinzi curate ale iubirii lui Dumnezeu, sunt stele pe cerul credinței care ne arată drumul de a alege și de a face binele în fiecare zi.
 

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr.Vasile Beni