Damaschin Pop-Buia: Coada ochiului

Abia astăzi mi-a răsărit în minte expresia „a se uita cu coada ochiului”. Până acuma foloseam și eu formula fără să mă gândesc la forma și sorgintea ei. Că doar nu cumva o fi având ochiul coadă, ori, Doamne ferește, chiar mai multe. Cum s-a ajuns oare aici?

Explicația din DEX este simplă, expresia-argou fiind astfel definită „a se uita, (a privi, a urmări, a căuta, a zări) cu coada ochiului = a arunca o privire într-o parte, pieziș, pe furiș, pentru a observa ceva fără a fi văzut sau pentru a face semn cuiva”. Zicerea este atât de răspândită, încât nimeni nu își pune întrebarea cum și de unde a apărut ea. Hotărât lucru, aici este vorba despre un sens figurativ, care nu are nimic de-a face cu faptul că ochiul are sau nu are coadă. Eu aș zice, precum, precis și tu, cititorule, că nu, ochiul nu are nici un fel de coadă, mai ales că este rotund.

Dacă zăbovim un pic asupra ochiului și a verbului a se uita întâlnim o serie întreagă de interpretări semantice. Iată câteva: a nu privi pe cineva cu ochi buni; în ceea ce (te/mă/ne/vă/ii/le) privește; a privi pe cineva în ochi; a ochi; a trage cu ochiul; monocular; a privi în gol (unde ochiul nu apare direct, se subînțelege însă); a pune ochii pe ceva/cineva ș. a. m. d.

Din „cu coada ochiul” se desprind în primul rând două sensuri, unul care merge pe făgașul pozitivului și un altul, opus acestuia. Ia să ne amintim cum, la o anumită vârstă fiind, ne uitam pe furiș la o fată frumoasă, cel puțin în prima fază, când încă nu o cunoșteam. Urma flirtul și, cândva „confruntarea” directă. De cele mai multe ori însoțită de fiori, caracteristici ipostazei în care ne aflam. În faza de flirtare avea loc, gradual, încrucișarea privirii, căci a se uita cu coada ochiului era depășit, acuma avea loc privirea în ochi, chiar dacă ea era de scurtă durată. În acest context se impune expresia „a face ochi dulci” cuiva. Nu știu dacă ea este mai des întrebuințată de sexul frumos, știu însă că implică și „coada ochiului”, căci nu întotdeauna ochii dulci apelează la privirea directă. A privi pe cineva direct în ochi presupune, de asemenea, mai multe interpretări: a trece la confruntare, a sta faţă în faţă în mod sincer și deschis, a transmite ceva nemijlocit, fie că această uitare în ochi este una „lămuritoare” ori, dimpotrivă, transportoare a unui sentiment care are loc la modul direct. Pe de altă parte, „a beli ochii cât cepele”, ironizează la nivel de formă, trimite însă și o nuanţă destul de clară de mirare, fie ea admirativă, ochi, dimpotrivă, una de stupoare.

A se uita în depărtare, mai ales când subiectul se află pe mare ori ocean, presupune un ochean ori binoclu care, desigur, tot cu ochiul are de-a face. Iar ochiurile din tigaie, care (ne) fac multora... cu ochiul, se referă la aspectul lor, care trimite imediat la forma organului uman de vedere. Dacă secționăm un lemn, mai ales dacă este vorba de unul cu cepuri, după care îi scoatem nodurile, avem dintr-odată o grămadă de ochiuri, de nici nu mai știm prin care să ne uităm pentru a vedea lucrurile așa cum ne convine nouă. Într-o zonă marginală, în formă argotică, îl întâlnim, nu rareori, pe „a se benocla”, și acesta bazându-se tot pe ochi.

Pe când eram în liceu se vorbea despre unul dintre cadrele didactice de acolo care avusese o aventură amoroasă cu o elevă, una în urma căreia a rezultat un copil, că, învinuit și dat în judecată, s-ar fi aparat cu următoarea „pledoarie”: „Ochii văd, inima cere, dar conștiința nu și nu!” Întâmplarea desigur că i-a adus multe necazuri, căci era om însurat și mai lucra și în învățământ, dar eu voiam aici doar să subliniez puterea ochiului, a privirii, atât de mare, încât l-a dus (mă rog, ajutat de instinct) la căderea în păcat.

Iar zicerea din Biblie, cea cu paiul din ochiul semenului și bârna din propriul ochi, este, de asemenea, demnă de adus aminte. Ne uităm în spate, ne trimitem privirea înspre în față și uităm de multe ori să luăm aminte la ceea ce se desfășoară direct sub ochii noștri. Iar alteori ne jucăm pe Smartphon până ni se înroșesc ochii. Cu precădere copiii și Teenager-ii, dar nici noi, oameni în toată firea nu scăpăm de această mreajă (care și ea are ochi și încă mulți dar prea mici pentru a-i putea scăpa atât de ușor), care, odată ce ne-a înhățat, cu greu ne eliberăm de ea. Om trăi și-om mai vedea, dar de încheiat, vreau să închei cu o similitudine dragă mie și precis și altora, de ordin lingvistic, de bună seamă. În germană se spune, referitor la o mâncare gustoasă, că „das Auge isst mit”, adică atât de bună încât ai putea „s-o mănânci și cu ochii”. Mai ales dacă și prezentarea este una aleasă. O ocheadă care convinge pe mulți, mai mult sau mai puțin înfometați...

Damaschin Pop-Buia

Ostfildern, în august 2025