REBRIȘOARA - la 650 ani de existență. Sesiune de comunicări

De câte lucruri minunate ne este dat să avem parte într-o viață de om? De foarte multe...

Ne bucurăm de clipele fără de seamăn și nemăsurate ale copilăriei, atunci când prima oară descoperim că nemărginirea universului este puțin mai departe de casa părintească, apoi... ceva mai departe de ulița satului, apoi dincolo de dealul de la apus...

Ne bucurăm că odată cu trecerea noastră prin timp adunăm comori materiale și sufletești, daruri neprețuite, și de care adesea uităm să mulțumim Celui-de-Sus, crezând că totul ni se cuvine...

Ne bucurăm de realizările noastre și mai rar de ale celor de lângă noi... ne bucurăm adesea și sărbătorim împlinirile noastre și aniversările provocate de trecerea prin barierile vremii...

Dar cu ce se poate compara bucuria aniversării împlinirii unei vârste de 650 de ani de la semnarea actului de naștere a unei localități? S-a întâmplat zilele trecute când comuna REBRIȘOARA a sărbătorit 650 de ani de la atestarea documentară a existenței sale. Câțiva dintre „mohicanii” care s-au zbătut în urmă cu o jumătate de secol la aniversarea a 600 de ani de existență a localității, au pus și acum umărul la ștergerea prafului de pe filele cărții de istorie ale acestui minunat ținut. Ce tineri eram pe atunci! 1975! Artizanul primelor serbări populare cu numele „Primăvara rebrișoreană” – director al căminului cultural, învățătorul Ioan Mititean, avea doar 39 de ani, următorul director al căminului cultural, prof. Ioan Seni, foarte tânăr și ambițios la cei 29 de ani și Macedon Tofeni la doar 22 de ani, au fost pionii de bază ai organizării manifestărilor cu titlul „Rebrișoara – 600”. La cei enumerați s-au alăturat și alți participanți la sărbătoarea de acum 50 de ani: prof. univ. dr. Dumitru Acu sosit de la Sibiu, de unde a condus ASTRA timp de 33 de ani, sau prof. Nicolae și Smaranda Lup, realizatori și participanți la evenimentele din 1975.

Când pronunți numele de Rebrișoara te gândești la Biserica monument istoric din Grui – emblemă a localității de mai bine de trei sute de ani, sau la Peștera Izvorul Tăușoarelor – una dintre cele mai spectaculoase  fenomene carstice din țară, sau la Iacob și Ioachim Mureșan – reprezentați de seamă ai intelectualității locale și ajungi la final și să contații cât de adevărate sunt versurile din melodia „De la Rebrișoara-n jos” al rebrișoreanului Cristian Pomohaci. La o primă căuare a localității cu ajutorul tehnologiei Google Earth constați că această localitate este, probabil, cea mai lungă din țară, măsurată de la nord la sud, adică nu mai puțin de 38 km, al cărei teritoriu se întinde ca o fâșie interminabilă din granița cu Maramureșul istoric și până peste Someș la vecinul sudic – Dumitra.

Deși asistența localnicilor la sesiunea de comunicări omagiale nu a fost prea numeroasă (majoritatea localnicilor rezervându-se pentru manifestările cu tentă mai distractivă și de petrecere de a doua zi), cei prezenți și-au făcut datoria de împătimiți ai evocărilor atât a elementelor trecutului, cât și a celor actuale și în perspectiva viitorului localității lor de suflet.

În impunătoarea sală a căminului cultural, aflată în stare de reabilitare și redare de noua conducere a localității destinației inițiale, exclusiv pentru activități culturale (renunțându-se la organizarea de nunți fastuoase, aducătoare de câștiguri pentru primărie, în dauna elementului cultural și social-educativ al localității), Dl primar dr. ing. Ștefan Cîrcu, după cuvântul de deschidere a manifestărilor dedicate celei de-a 650 aniversare a localității și în deschiderea sesiunii de comunicări, învită pe părintele Nicolae Hoha – preotul Parohiei Ortodoxe Rebrișoara să rostească o rugăciune și să transmită un mesaj de binecuvântare pentru această activitate.

            Activitatea în forță a primarului Ștefan Cîrcu, pornită în primul an de mandat, este deja cunoscută în această zonă a Țării Năsăudului și chiar invidiată de către locuitorii localităților vecine, a prilejuit un motiv îndreptățit pentru evocarea realizărilor începute și de perspectivă din comună. După prezentarea programului din această zi și cât și pe cel din ziua următoare (de la slujba religioasă, la parada portului popular, program folcloric, activități sportive și multă, multă petrecere și voie bună și celebrul foc de artificii!), Dl primar, după o descriere a localității (necesară și benefică pentru invitați), începând cu câteva date geografice și sociale, cu rigoare caracteristică unui dr.-inginer, oprindu-se și asupra stării instituțiilor sociale (școli, clădiri administrative, social-culturale și biserici ale cultelor existente), prezintă câteva obiective realizate, în desfășurare și de perspectivă ale comunei. Unul dintre obiective este redarea strălucirii de altă dată a Căminului Cultural. Acesta este locul unde, încă din perioada interbelică, se susțineau manifestările de lectură și cultură ale „reuniunilor Mariana și ASTRA”, susținute vrednicul preot Anton Precup, descendent din familia cărturarilor Iacob și Ioachim Mureșanu, cei care sunt onorați cu un monument din bronz expus în fața școlii noastre, instituție care îi poartă și numele, așa cum acest cămin cultural poartă numele de Anton Precup, iar școala veche, numele ilustrului învățător de la Școala Normală din Năsăud, Ignat Seni, care și-a donat întreaga bibliotecă a acestei instituții , plus 10.000 de lei pentru interesele școlii. Mărturie a prețuirii înaintașilor sunt monumentul – bazorelief al cărturarilor Iacob și Ioachim Mureșanu, plăcile comemorative ale lui Ignat Seni, la Școala nr. 2, a prof. și gazetarului Ștefan Lupu la Școala din Grui, a generalului Onișor Cârcu sau a prof. Leon Catarig. Evidențiază pe rând câțiva dintre oamenii de cultură rebrișoreni care și-au adus contribuția prin scrierile lor la păstrarea valorilor localității: prof. Leon Mîti (Monografia comunei în două volume, ca mărturii pentru eternitate, la care se mai adaugă istoria școlilor și istoria bisericilor din comună, inclusiv studii aprofundate despre familia Mureșanilor), iar  Ioan Mititean și Leon Catarig au scris împreună volumul „Săteni”, iar separat fiecare, studii etnografice sau despre cetățenii de onoare ai comunei ori despre doctori în diferite științe. O contribuție deosebită la dezvoltarea culturală a localității din ultimele decenii a avut-o ASTRA, prin prof. univ. dr. Dumitru Acu, căruia îi mulțumește pentru prezență, apoi președintele Despărțământului ASTRA Năsăud timp de  peste 30 de ani, prof. Ioan Seni, și regretatului Leon Catarig, vicepreședintele Cercului ASTRA Rebrișoara timp de peste 32 de ani. La ceas aniversar putem afirma că, prin bunăvoința localnicilor, a administrației locale, a bisericii, a școlii și a asociațiilor culturale, cu sprijinul rebrișorenilor ce trăiesc în orașul Năsăud, în județ, în țară sau în afara țării, am putea relua multe din activitățile culturale plăcute nouă altădată. Fie ca lucrările acestor colocvii de astăzi să deschidă o nouă etapă în creșterea imaginii culturale a comunei noastre.

Înregistrarea audio a materialelor prezentate depășește durata de trei ore și jumătate. Am încercat să rezumăm pe cât posibil expunerile participanților, entuziasmați de istoricul localității, nostalgia amintirilor unor activități culturale de excepție și posibilitățile imense de îmbogățire a patrimoniului cultural rebrișorean.

Sub coordonarea și minuțioasa moderare a evenimentului, realizată de fiul locului – prof. Ioan Seni, dascăl al școlilor rebrișorene, fost director al Căminului Cultural și în ultima perioadă președintele ASTREI năsăudene timp de 30 de ani, au fost prezentate rând pe rând expunerile invitaților dedicate acestei aniversări.

            Primul care dă tonul avalanșei de amintiri și evocări este cel care a primit rolul de moderator – prof. Ioan Seni. Și ca istoric, dar mai ales ca unul care și-a trăit copilăria și o bună parte din activitatea de profesor în Rebrișoara și mai ales pe faimoasa și legendară Vale a Gersei, nu putea să evite evocarea câtorva aspecte din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al acestui ținut cu timpul. Memoria afectivă a celui născut în acest ținut nu îi permite să nu amintească faptul că această localitate , din punct de vedere geografic, cu apele, dealurile și munții ei, nu a suferit schimbări majore, cu excepția unor alunecări de acum o mie de ani, având ca urmare acoperirea așa-numitului sat al rușilor din locul „Ceie”, formarea actualei formațiuni geologice „Grui” și ca rezultat mănoasa luncă de pe Gersa, întinsă pe mai mulți kilometri.

            Multe dintre mărturiile trecerii timpului se păstrează în acest muzeu al comunei. E un fel de a spune că „se păstrează”. Administrațiile comunei din mandatele trecute nu au avut nici cea mai mică grijă sau preocupare pentru păstrarea exponatelor de mare valoare prin autenticitatea și unicitatea lor. Din piesele fundamentale ale muzeului, cum ar fi icoanele pe sticlă, care sunt o raritate în Ardeal, au dispărut prin acele înfrățiri cu anumite localități europene, iar acum se află la nu-știu-cine, în colecții ale unor persoane necunoscute de la Paris, de la Lyon, fără să câștigăm ceva de pe urma pierderii acestui patrimoniu. În acest fel s-au pierdut pentru totdeauna și foarte multe monede importante. Dar au rămas, totuși multe obiecte de valoare, ceeea ce demonstrează urme din neolitic și alte urme ale istoriei noastre. Cercetătorii Academiei Române susțin că la nord de Someș, adică începând cu zona noastră, trăiau Dacii Liberi. Un moment de mare onoare pentru rebrișoreni s-a petrecut în anul 2008, când, în prezența academicienilor Dumitru Protase și Horia Colan, s-a dezvelit bustul lui Decebal. Dar indolența și lipsa de respect față de valorile neamului, manifestată de un vechi primar al comunei și de către unii consilieri din vremea acestuia, au hotărât dărâmarea bustului și aruncarea acestuia pentru o bună perioadă de timp într-un șanț. Sperăm că, în cel mai scurt timp, actualul primar va îndrepta această nedreptate și desconsiderare față de istoria și valorile neamului. Rând pe rând, prof. Ioan Seni evocă momente din istoria locală, printre care o scurtă descriere a Regimentului 2 de Graniță cu implicațiile acestuia în viața comunelor grănicerești, printre care și Rebrișoara. Apoi, amintește despre învățătorul Macedon Linul, delegat la Adunarea de la Alba Iulia din 1918. Un aspect important ce trebuie amintit este faptul că, după Marea Unire, Consiliul Dirigent de la Cluj a înlocuit treptat autoritățile austro-ungare cu autorități române. Așa s-a ajuns ca un rebrișorean din Gruiul Gersei, profesorul Ștefan Lupu, să fie numit director la Liceul de Băieți și la Liceul de Fete din Bistrița, sau Emil Precup a fost numit director la Gherla, și la fel alte personalități din localitățile din apropiere, ca Nicolae Drăganu de la Zagra a ajuns profesor universitar la Cluj. Enumeră o serie de evenimente și insistă pe perioada de după 1947, când au fost exterminate elitele românești. Și în încheiere spune că fiecare localitate trebuie să aibă două cărți fundamentale pe care să le cerceteze continuu: prima este Biblia, indiferent de confesiune, iar a doua este Monografia comunei, care din când în când trebuie revăzută și actualizată.

Următorul discurs aparține decanului de vârstă al organizatorilor aniversării „REBRIȘOARA - 600”, Președintele Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor – Ioan Mititean. Stăpânit de emoțiile ce vin odată cu amintirile de acum 50 de ani, își reamintește cu nostalgie o serie de fapte mărunte petrecute la acea vreme, dar cu o însemnătate uluitoare. Își amintește de femeile care au cusut cu mărgele aproape o sută de prosoape și o sută de ecusoane cu inscripția „REBRIȘOARA-600”, apoi, zeci și sute de telefoane date cu tehnologia de atunci la rebrișoreni răsfirați prin toată țara. Apoi, arată cum construcția acestui cămin cultural s-a făcut mai mult cu ajutorul sătenilor. Deși este lușcan din naștere, se consideră fiu al Rebrișorii, fiindcă aici a început activitatea de dascăl, aici și-a petrecut tinerețea și chiar aici s-a și cununat! Prin cărțile și articolele de presă scrise a contribuit la scoaterea din anonimat a multor localități cum sunt: Lușca, Borleasa, Valea Ilvelor cu obiceiurile lor, sau a scris despre morile de apă, vâltorile și dăracele de lână de pe Valea Gersei. La aceasată aniversare a adus o carte: REBRIȘOARA-650” – articole din presă, realizată împreună cu Macedon Tofeni, redactorul șef al revistei „Glasul Armadiei”. În cuprinsul acestei cărți se regăsesc relatări de la principalele evenimente culturale sau evocări ale unor personalități locale și imagini referitoare la aceste articole, evenimente din ultimele decenii de existență a localității. Cartea – ediție specială, începe cu articolul dedicat aniversării a 600 de ani din 10 iunie 1975 - ziarul „Ecoul” scris de Gavril Moldovan, poze alb-negru cu Ansamblul „Izvorașul” și Corul dirijat de prof. Macedon Doboaca, apoi, mai aproape de zilele noastre începând cu anul 2004: prezentarea cărții „Rebrișoara – Mărturii pentru eternitate” de prof. Leon Mîti, comemorarea generalului Onișor Cârcu, dezvelirea bustului regelui Decebal și ceva mai târziu un articol despre dărâmarea monumentului, despre Biserica din lemn din Grui sau Peștera Izvorul Tăușoarelor și poza descoperitorului acesteia, înv. Leon Bârte, comemorarea prof. Ștefan Lupu. Urmează inaugurarea Muzeului rebrișorean, manifestări astriste și mai multe prezentări de carte a scriitorilor rebrișoreni: Leon Mîti, Ioan Seni, Dorina Catarig, Leon Catarig, Nadia Urian Linul, Elisabeta Scurtu,  Mihai Bîltag, Domnița Ganea din Chicago – corespondenta noastră specială pentru „Glasul Armadiei”,  Macedon Tofeni, Viorica Hoha, sau sesiuni de evocare a pesonalităților comunei: Iacob și Ioachim Mureșanu, Valeriu Varvari. Nu sunt uitate nici serbările „Primăvara Rebrișorană” inițiate prin 1972 de către Ioan Mititean. Nu lipsesc din această carte descrierea unor obiceiuri și îndeletniciri pe cale de dispariție: morile de apă de pe Valea Gersei, vâltorile ș.a. Printre autorii atricolelor: Ioan Mititean, Olga Lucuța, Gavril Moldovan, Ioan Seni, Menuț Maximinian, Olimpiu Nușfelean, Radu Băeș, Lucreția Mititean, Macedon Tofeni. Cartea – în ediție specială a fost tipărită într-un număr limitat de exemplare la redacția revistei „Glasul Armadiei” de către Macedon Tofeni.

Din noianul de amintiri evocate de către scriitorul și ziaristul Ioan Mititean în acest arc peste timp, mai aduce în atenția rebrișorenilor de azi în câteva cuvinte și alte personalități, printre care Nicolae Trifoiu, Valeriu Varvari, Emil Precup sau Nicolae Bozbiciu. Dl Ioan Mititean a mai evocat zeci de momente de acest fel, dar încheie cu mulțumirile aduse domnului prof. univ. dr. Dumitru Acu – prezent la această aniversare și subliniind contribuția imensă adusă culturii naționale în cei peste 30 de ani, când a fost la conducerea ASTREI.

De la Bistrița vine rebrișoreanca dr. Ana-Gabriela Seni, mare admiratoare a tradițiilor și participantă la foarte multe manifestări culturale ale ASTREI năsăudene și a altor asociații culturale. După evocarea unor amintiri despre satul natal, având în vedere că suntem în preajma sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, interpretează o priceasnă. Se oferă să susțină cursul de canto de la Bistrița pentru un tânăr al comunei care dorește să facă acest curs.

Despre evoluția și rolul în viața spirituală a comunei a cultelor religioase ne vorbește pastorul Ionel Bădița de la Biserica Penticostală Rebrișoara. Comunitatea penticostală din Rebrișoara este una dintre cele mai numeroase din județ. Cu cei trei pastori și șapte prezbiteri se reușește să-și desfășoare activitatea în patru biserici din Rebrișoara și din alte sectoare cum ar fi Salva, Coșbuc, Mocod, Zagra. Continuă cu o rugăciune pentru acest eveniment, apoi face o scurtă prezentare a istoriei bisericii penticostale din Rebrișoara, enumerând pe cei mai importanți pastori ai comunității. Ajungând la pastorul Dumitru Tiron, intervine dl. Ioan Mititean și sugerează editarea numeroaselor scrieri ale acestuia. Printre preocupările actuale ale comunității penticostale sunt și acțiunile umanitare; în aceste zile se lucrează la o casă distrusă în urma inundațiilor de la Broșteni.

Urmează la cuvânt ambițioasa directoare a Școlii „Iacob și Ioachim Mureșanu” din Rebrișoara, prof. Rebeca Burdeț. Doamna directoare își începe intervenția cu o riguroasă prezentare a unui scurt istoric al școlii rebrișorene, trecând apoi la organizarea actuală, atât a școlii de la centru, cât și a școlilor aparținătoare. Cu ajutorul tehnologiei, avem plăcuta surpriză să vedem o prezentare în imagini, cum arată școala rebrișoreană. Imaginile prezentate surprind pe toată lumea. Rar am avut ocazia să vedem o asemenea înfățișare a unei școli din țară. Mai degrabă, imaginile par a fi „furate” de undeva, din țări aflate în fruntea ierahiei învămământului; Suedia sau alte țări nordice. Designul și aranjamentul plăcut și modern al sălilor de clasă, impunătoarea bibliotecă, inovații destinate petrecerii timpului liber al elevilor, cum ar fi amenajările standurilor de cărți și locuri de lectură de pe holurile școlii, a scărilor ce duc la etaj, marcate cu denumirea unor trepte sugestive în ascensiunea spre cunoaștere și civilizație,  toate acestea, la prima vedere, par incredibile și ne invită la o vizitare cât mai urgentă a acestei minunate școli.

În încheierea intervenției, doamna directoare se referă și la stadiul actual de pregătire a noului an școlar, cu săli de clasă și cele destinate altor activități, care sunt foarte primitoare. Școala beneficiază de cadre didactice bine pregătite și de o mare calitate umană și profesională. La toate acestea contribuie și colaborarea cu domnul primar al comunei, care în această perioadă se preocupă de finalizarea dotărilor cu mobilier modern.

Dl. Mititean intervine cu o completare referitoare la modelul american de educare a tineretului, după experiența pe care a avut-o în cei șase ani de vizite în SUA. Vizitând mai multe școli de acolo, a observat aplicarea învățământului de peste ocean privind dezvoltarea unor deprinderi artistice sau sportive individuale pentru elevii din primii ani de școală, când fiecare copil învață să cânte la un instrument muzical, să picteze sau să exceleze la o disciplină sportivă, lucruri care ar putea fi aplicate și în învățământul românesc.

Am tresărit de emoție în momentul când moderatorul, prof. Ioan Seni, a spus că urmează să-și expună părerile Macedon Tofeni – născut în Gruiul Gersei și participant la manifestările de acum 50 de ani. Prima tresărire am avut-o privind la imensa scenă, acum goală, datorată reconstrucției căminului cultural. Mi-am adus aminte de zecile de prezențe pe această scenă, ca membru al Ansambului folcloric, regizor și scenarist la aceste activități, apoi la nenumăratele reprezentații de teatru a comediei lui Moliere, la ambele activități avându-l coleg de scenă pe prof. Ioan Seni.

Privirea îmi fuge peste balconul sălii de spectacole, unde, cu dl Ioan Mititean, directorul căminului cultural de la acea vreme, mi-a organizat o expoziție de pictură, împreună cu a doamnei pictor, preoteasa Cornelia Mihalca. Am prezentat o situație a cărților scriitorilor rebrișoreni, membri ai Ligii Scriitorilor: Ioan Seni, Nadia Urian Linul, Domnița Ganea, Dorina Catarig, Leon Catarig, Mihai Bîltag, Macedon Tofeni, în total - 46 cărți (cele mai multe – Dorina Catarig – 12 cărți!). Cu ocazia unei deplasări de acum doi ani pe Valea Gersei, am revăzut împreună cu prof. Ioan Seni locurile unde în urmă cu o jumătate de secol, se aflau o salbă de școli. Aproape toate au dispărut, la unele se mai văd urmele fundațiilor ascunse printre ierburi. Ne-am propus să scriem cândva și despre aceste urme ale trecutului nu prea indepărtat, unde sute sau mii de copii au început tainele cunoașterii.

De la Cristeștii Ciceului vine poeta și scriitoarea „poveștilor satului” – prof. Nadia Urian Linul, care a scris un număr de 9 cărți, majoritatea despre sat, cât și volume de poezie. Are un motiv mai deosebit care justifică prezența la această manifestare, acesta fiind prezentarea unui document de mare însemnătate istorică și culturală pentru Rebrișoara. Cu ceva timp în urmă, a primit de la o rudă apropiată, doamna profesoară pensionară, Mariana Neamțu, născută Linul, un document de familie, care constituie mai mult decât o monografie. Documentul conține mai mult decât o schiță monografico-istorică, este făcută de Macedon Linul, învățător la „Școala Fundamentală” din Năsăud. Această schiță a fost prezentată cu ocazia Sfințirii Pietrei Fundamentale a Bisericii din Năsăud, în iulie 1901. Documentul cuprinde date și relatări inedite despre istoia comunei, cele mai vechi fiind cam de acum 500 de ani și continuând cu perioada Regimentului 2 de Graniță și despre Rebrișoara acelor timpuri și multe povestiri interesante. Această carte–document trebuie să rămână în muzeul localității și, prin grija domnului primar, să fie cunoscută de câți mai mulți rebrișoreni. În încheiere, recită o poezie din creația proprie.

Cu inima și glasul încărcate de emoție, își începe destăinuirile Dorina Catarig – membră a Ligii Scriitorilor, cu 12 cărți publicate și care se confruntă cu greutăți neimaginabile în efortul singular de a păstra în viață zestrea unui muzeu sătesc în stare avansată de degradare, cu exponate și valori excepționale, cu atât mai mult cu cât acest muzeu, aflat în grija tatălui ei decenii de-a rândul, a fost în totalitate neglijat de administrațiile anterioare ale comunei. Dorina Catarig se luptă cu disperare pentru a păstra și a salva ce se mai poate din zestrea lăsată comunei, zestre căreia regretatul om de cultură al Rebrișoarei, Leon Catarig, și-a dedicat cea mai mare parte din viață. Dorina Catarig vine cu un strigăt de disperare către noua conducere a comunei, către domnul Primar Ștefan Cârcu, în speranța de a se găsi o soluție de rezolvare a acestei probleme capitale pentru cultura și istoria localității.

În această discuție intervin pe rând atât cei doi foști directori de cămin cultural care au contribuit la înființarea și îmbogățirea patrimoniului muzeului, domnii Ioan Mititean și Ioan Seni, cât și dl primar Ștefan Cârcu, care vin cu sugestii și propuneri, precum și măsuri imediate pentru rezolvarea situației. Concluzia trasă de către dl primar este mutarea imediată a valorilor de patrimoniu în sălile recondiționate ale căminului cultural și apoi se va vedea ce se poate face cu vechea clădire deteriorată construită în 1846. Dorina Catarig își încheie discursul deznădejdii pe un ton, totuși, de speranță, cu una dintre poeziile tatălui ei, Leon Catarig: „E cerul înstelat la Rebrișoara...”

Pentru a-l prezenta pe noul invitat, moderatorul Ioan Seni, apelează la o amintire de suflet, când, la începutul carierei didactice, ca profesor de istorie la Școala din Grui în 1968, a venit în inspecție inspectorul școlar de atunci, prof. Nicolae Rebrean. Astăzi, noi, rebișorenii, avem cinstea să avem din nou un inspector școlar de istorie, provevit din localitatea noastră!

Prof. dr. Marius-Nicolae Pop își prezintă pentru rebrișorenii săi evoluția profesională, de la a fi elev la școala din Rebrișoara și până la obținerea titlului de doctor în istorie, prin susținerea lucrării de doctorat cu titlul „Armata Română între cele două războaie mondiale”. Pornind de la această teză, expune câteva considerente cu privire la ororile, siferințele și dramele provocate de războaie. Teroarea provocată de conflagrațiile mondiale, din punct de vedere istoric și social, nu se prea potrivește cu entuziasmul celor care merg la război oglindit în literatură, deși, din punct de vedere literar, sună frumos. Încheie cu un citat al Patriarhului Miron Cristea despre eroi și cinstirea acestora.

Exact ca în urmă cu 50 de ani, prof. Nicolae Lup reia tema prezentată atunci, ceva mai îmbogățită de trecerea timpului, despre „Toponime și hidronime rebrișorene”. Pe lângă latura strict tehnocrată și științifică, reținem din prezentare un amănunt mai hazliu. Vicarul Ștefan Buzilă vorbea despre „cicicari”, ca fiind niște pești foarte mici. Acest diminutiv a devenit poreclă pentru rebrișoreni.

Din satul vecin, Nepos, vine la sărbătoarea noastră dl. prof. Mircea Daroși, scriitor, critic literar și ziarist. Se oprește doar la câteva aspecte semnificative. Neposenii și rebrișorenii au o istorie cu multe elemente comune. Se referă la ceea ce s-a întâmplat de-a lungul timpului. Au suferit și neposenii, au suferit și rebrișorenii, și anume acele cercetări și procese care au avut de-a lungul anilor, procese care au durat, sau mai bine zis, un proces care a durat peste 400 de ani. S-au făcut foarte multe afirmații legate de acest proces. Dar cel mai important este modul în care intelectualitatea din cele două localități a reușit să pună capăt acestor conflicte. (n.a. – Este vorba despre conflictele și pocesele dintre satele românești din zona Someșului Mare sau Valea Rodnei: Rebrișoara, Nepos sau Vărarea, Feldru și Ilva Mică, pe de o parte și satele săsești din zona Districtului Bistriței: Dumitra, Pintic, Iad. – Virgil Șotropa – „Un proces multisecular”). Este foarte încântat pentru faptul că mai există primari cum este cel de la Rebrișoara care se mai îndreaptă și spre actul cultural. În discursurile de astăzi s-a creionat o listă de oameni valoroși ai acestei localități, răspândiți în toate domeniile culturii și științei și chiar și în muzică. E suficient să-l amintim pe cântărețul Cristian Pomohaci, despre care a scris în nenumărate rânduri și care a creat și acel minunat cântec „De la Rebrișoara-n jos”, devenit un fel de imn al localității.

            Președintele Despărțământului ASTRA Năsăud, col (r) Ioan Boțan, începe prin a-l felicita pe dl primar care reușește să organizeze un asemenea eveniment în condiții nu tocmai prielnice, dar pentr o astfel de aniversare, 650 de ani de la atestarea documentară a localității, nici un efort nu trebuie precupețit. Este încântat de multitudinea de personalități din trecutul localității enumerate, cât și de cei prezenți aici, și începe cu dl. prof. univ. dr. Dumitru Acu, cel care a condus ASTRA 30 de ani, la fel salută și prezența d-lui inspector de istorie, prof. dr. Marius-Nicolae Pop și, de asemenea aduce un omagiu fostului astrist dispărut prea timpuriu, prof. Leon Catarig, pentru munca depusă în slujba culturii și literaturii locale, cât și pentru grija pentru păstrarea patrimoniului local în cadrul Muzeului rebrișorean.

Pe puntea amintirilor pășește și doamna Lucreția Mititean, cu o descriere plastică a acelei lumi îndepărtate de la mijlocul secolului trecut, când o tânără învățătoare, ieșită parcă dintr-un film foarte vechi, arăta pentru prima dată tainele unei lumi necunoscute: lumea scrisului, lumea cunoașterii. Parcă ne trec prin fața ochilor imaginile cu acei copilași cu trăistuțe pline cu cărți și caiete, care se strecoară printre sacii aduși la moara de pe Gersa, unde într-o cămăruță era improvizată și o sală de clasă.

            Dl. prof. univ. dr. Dumitru Acu – președintele ASTREI Centrale timp de 30 de ani, fiu al localității Rebrișoara, rememorează nenumăratele amintiri care l-au determinat să se simtă mându și fericit că este rebrișorean. Distanța dintre locul de muncă și localitatea natală nu a fost niciodată un impediment care să pună în pericol legătura ombilicală și de suflet între cele două locuri, între Sibiu și Rebrișoara. Mai mult, în ultimele trei decenii de viață, prin intermediul manifestărilor din cadrul ASTREI, această legătură a devenit tot mai solidă, atât prin participarea aproape permanentă la adunările Despărțământului Năsăud, unde Cercul Rebrișoara era unul semnificativ, cât și prin relația continuă cu personalitățile și oamenii locului. Îl felicită pe primarul Ștefan Cârcu pentru reușitele de la început de mandat și-i urează mult succes în realizarea obiectivelor sociale și culturale propuse.

Dl primar dr. ing. Ștefan Cîrcu își exprimă mulțumirea pentru participarea la această sesiune de comunicări aniversare și în special celor care au prezentat aceste expuneri, care vor constitui puncte de referință și analiză cel puțin pentru următoarea jumătate de secol, până la următoarea mare aniversare.

Comunică apoi programul din ziua următoare, foarte încărcat și atractiv, din al cărui conținut nu lipsesc parada portului popular, spectacol folcloric, spectacol sportiv și multe surprize. Ne invită, în încheierea activității să vizionăm și expoziția de pictură „Peisaje rebrișorene” - Nechita Bumbu, renumitul „pictor verde” din Nepos și, de asemenea ultimul punct din programul zilei:

Imagini inedite de la „Peștera Tăușoare” – montaj realizat de fotograful Dumitru Rotari.

*  *  *

            După mai bine de patru ore de treceri de la amintiri nostalgice la prezentul uneori incert sau dătător de speranțe, de la minunatele file de istorie la cele de literatură, tradiții și valori autentice ale locului, a mai fost timp pentru continuarea discuțiilor, uneori chiar contradictorii, dar întotdeauna constructive, cât și pentru a gusta din minunatele preparate și băuturi oferite de gazda noastră, conducerea Primăriei Rebrișoara.

Macedon Tofeni, fiu al satului și

Redactor șef al revistei „Glasul Armadiei”