Mirosul de motorină şi portretul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Fiind născut în 1955, am început şcoala într-o zi de luni, la 17 septembrie 1962, data tradiţională de 15 căzând atunci într-o zi de sâmbătă.
Nu ştiu ce pregătiri speciale voi fi făcut pentru acest eveniment. Probabil că Mama îmi cumpăra¬se deja uniformă şcolară, cum se cerea, mai mult ca sigur probând-o pe vreun copil din Luduş, de mărimea mea, cum mai făcuse şi cu alte ocazii. Mi-o fi cumpărat ghiozdan din carton, penar, liniar, echer, compas, toc cu peniţă, cerneală, gumă de şters, sugativă, creion şi creioane colorate, maşi¬nă de ascuţit creioane, hârtie albastră (pentru în¬velitul caietelor şi al cărţilor), etichete (pe care le voi împărţi în anii următori cu Ioan Poruţiu), pahar rabatabil de plastic pentru apă etc. Poate că m-a însoţit până la şcoală şi m-a predat “domnişoarei” (nu se generalizase termenul “tovarăşa”) Lucreţia Răchită (care trăieşte şi acum, având aproape 90 de ani).
Intraţi în sala de clasă, care era proaspăt dată cu motorină, producând un miros înţepător şi con-trastând cu mirosul penarului şi al creioanelor co¬lorate, am fost aşezaţi în bănci în ordinea înălţimii, eu, fiind mai înalt, ocupând un loc în spatele clasei, unde se mai aflau elevi mai tuciurii, rămaşi repetenţi, Codru şi încă unul, al cărui nume nu l-am reţinut.
Apoi domnişoara învăţătoare ne-a spus câteva lucruri esenţiale: 1. Ţara noastră se numeşte Republica Populară Română; 2. Ţara noastră este condusă de Partidul Munci¬toresc Român, în frunte cu tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej (al cărui portret îl şi aveam în faţă, de altfel). 3. Trebuie să păstrăm avutul obştesc. Văzând probabil nedumerirea de pe chipurile noastre inocente, domnişoara ne-a explicat că “avutul obştesc” este format din bănci, tablă, masă, scaune etc. 4. În clasă, când nu avem de scris, trebuie să ascultăm, să nu vorbim unii cu alţii şi să stăm cu mâinile la spate. 5. Intrarea în sala de clasă, din curtea şcolii, se face cu rândul, aliniaţi unul după altul, nu la grămadă, ca oile. 6. Trebuie să-i salu¬tăm cu “Bună ziua!” pe toţi oamenii întâlniţi pe uliţă.
Băncile erau clasice, cu loc pentru ghiozdan, iar deasupra aveau două găuri, unde ne puneam sticluţele de cerneală. Lucrând cu cerneală, se înţelege că băncile erau tot tim¬pul pătate, iar caietele aveau şi ele pete albastre (denumite “porci”).
Fiind totuşi puţini ca număr (11), am făcut clasele primare la “simultan” (I-III şi II-IV). Clădirea şcolii în care am intrat fusese finalizată în toamna anului 1937, în timpul mandatu¬lui de primar liberal al comunei Bichiş al bunicului meu matern, Onisie Trif, detaliu pe care atunci nu îl ştiam). Şcoala avea o sală de clasă mai mare, una mai mică şi mai multe birouri.
În prima zi de şcoală am primit şi cele două manuale, noi-nouţe şi gratuite: Abecedarul şi Matematica.
Ca materii, în clasa I am făcut: Limba şi literatura romînă (cu î din i, fiindcă eram după reforma ortografică din 1953, când s-a generalizat î din i, inclusiv în cuvintele Romînia, romînesc şi derivatele lor), Matematică, Lucrări practice, Caligrafie, Desen, Muzică, Educa¬ţie fizică.
Limba şi literatura română era de fapt Abecedarul, graţie căruia am învăţat să scri¬em şi să citim. După ce am umplut mai multe pagini cu liniuţe, am învăţat să scriem a mic de mână şi A mare de mână, b mic de mână şi B mare de mână, apoi restul literelor alfabetului, după care am ajuns la propoziţii.
La Aritmetică, un manual frumos colorat, am învăţat operaţiunile de adunare, scă¬dere, înmulţire şi împărţire.
La orele de Muzică am învăţat, desigur, Imnul de Stat al Republicii Populare Ro¬mâne, pe versuri scrise de Eugen Frunză şi Dan Deşliu, muzica aparţinând lui Matei Socor (informaţii pe care le-am aflat mult mai târziu, fiind profesor), imn cu care aveam să ne des¬chidem serbările şcolare de la sfârşit de an şcolar.
Dar iată cuvintele Imnului adoptat în 1953, imn aflat în uz până în anul 1977, când acesta va fi înlocuit cu Cântecul tricolorului (e adevărat că textul, devenind inactual, se inter¬preta, de la o anumită dată, doar muzica lui):
Te slăvim, Românie, pământ părintesc,
Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc.
E zdrobit al trecutului jug blestemat,
Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat:
Astăzi noi împlinim visul lor minunat.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână,
Trăiască Republica
Populară Română!
Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far și tărie şi avânt,
Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,
Făurim socialismul pe-al țării pământ. Etc.