Elena M. Cîmpan: POST – LUMINAȚIE

POST – LUMINAȚIE

Florile au fost prea multe, nu s-au vândut toate

Lumânările au fost prea multe, nu toate s-au vândut

Mai sunt crizanteme viu colorate

În roșu închis, în galben, în alb

Niciuna nu e în albastru, ca floarea de nu-mă-uita

În culoarea de cerneală uscată pe câte o rază de floare

Pe margini de străzi și în piețe, adormite,

Prea multe flori îi mai așteaptă pe cei rămași

Până la ofilire

Fiecare coș cu flori e un regret

E gândul de a nu fi făcut îndeajuns

Pentru cei mutați în altă lume

Mormintele, toate, sunt pline de regrete

Aprinse de lumânări îndelung arzătoare

E post-Luminația în Ardeal

Și cimitirele înfloresc din piatră seacă

Aceleași flori, uscându-se, re-intră în pământ

Iar lumânările de ceară, arzând, înalță fum spre cer

Anul acesta, florile au fost prea multe,

Nu s-au vândut toate

Și lumânările au fost prea multe,

Nu toate s-au vândut,

Semn că încă nu s-au pus de acord

Viii cu morții...

( 2 noiembrie, 2025 )