Poeme cu vedere la Sighet
târg
pe râu curge ultima
zăpadă topită în munţi...
podul are câteva scânduri lipsă
şi oamenii se ţin unii de alţii...
târgul începe din marginea drumului
unde se şi termină...
biserică de lemn
un sat din biserici de lemn
numai biserici
şi nicio casă...
aici oamenii locuiesc în altare
vecinii stau de vorbă la lumânare...
la fiecare poartă e
parcă
un sfânt...
fum
primul şi ultimul foc
în rest numai fum...
poeţii se caută prin anotimpuri
ca pe liste rămase deschise...
muzeu
atâtea muzee mici
până la un muzeu mare
unde nu-i obligatoriu să ajungi
dintr-o gară, dintr-un tramvai,
e suficient un fir de istorie
şi
uneori
viaţa noastră
nu e decât, ca un fir de iarbă,
muzeu...
contur
pe geamul maşinii
trasez o linie imaginară
încerc să copiez fără hârtie
conturul pădurii triste
şi el să rămână cu mine,
semn al ieşirii din iarnă...
ape tulburate
apele trupului meu
tulbură apele pământului
şi apele pământului
tulbură apele trupului meu
care caută
apele trupului tău...
disperare
copacii trebuie curăţaţi
altfel s-ar împânzi
cerul
cu prea multe
vene
care ar fi mai greu
de tăiat...
memorial
un pas, doi paşi,
aud în spatele meu paşi...
eu înainte, tu înapoi,
în celulă - nimeni
să vină cineva, să ne deschidă!
plângem şi tăcem
e grea pedeapsa
ce-au trăit-o alţii
şi nu poţi face nimic
nu poţi lua nimic...
Adaugă comentariu nou