Lupta pentru supravieţuire

Cele două surori ţigănci, una de vreo 8 ani, iar cealaltă cu câţiva ani mai mare, trăgeau de o poşetă maro, cu o putere, parcă ar lupta pentru viaţă, ca şi găinile cum trag în două direcţii de o râmă şi câştigă cea puternică sau cea norocoasă. Cea mare a cedat dintr-odată, iar cea mică a căzut pe spate, cu poşetă cu tot. Fata mai mare, cu paltonul verde, s-a resemnat şi s-a apucat de treabă, luându-şi avânt s-a căţărat dintr-o mişcare pe marginea containerului înalt. Cu capul înfundat în gunoaie şi cu picioarele către cer, într-un balans de invidiat, răscolea mizeria după alimente, obiecte de valoare. Fata cea mică, cu un palton roşu până-n pământ, nu se astâmpăra, se apropia mişeleşte de soră sa şi o lovea pe picioare cu poşeta. Cea mare supărată şi deranjată în lucru, a sărit jos şi i-a dat căteva lovituri în cap, până cea mică a început să zbiere.

Fata cu paltonul verde şi-a continuat treaba, din nou căţărându-se pe marginea containerului cu capul scufundat. Sora cea mică de data aceasta a lovit-o cu geanta drept în cap, ca răspuns, cea mare a strâns-o pe năzdrăvană în braţe şi i-a confiscat geanta. Din nou a început lupta pentru geantă care până la urmă a căzut jos, iar fata cea mare a călcat-o în picioare cu nervi, după care şi-a reluat îndeletnicirea fundamentală cercetând containerul. Fata cea mică a dezlegat cureaua de la poşetă şi îi dădea cu ea în capul surorii sale, până când aceasta iar s-a enervat şi a coborât dintre gunoaie.

Nu am mai rezistat şi am strigat la cea mică:

-Nu ţi-e ruşine să dai în sora ta mai mare?!

-Ai auzit ce a zis tanti, nu ţi-e ruşine să dai în sora mai mare?! îmi repeta cuvintele şi cea mare, şi o înghesuia cu bătaia pe cea mică.

-De ce vă bateţi, fetelor? a intervenit o altă doamnă care venise să arunce cele netrebuincioase la gunoi.

Cea mare tot vociferând, că lasă că mergem noi acasă şi ai să vezi ce capeţi... a deschis de data aceasta porţile de la alte două containere camuflate, executând acrobaţia cunoscută. Cea mică, dominată de flăcări negre în suflet şi în braţe, a trântit portiţa pe spatele surorii sale, nu odată, de mai multe ori şi de fiecare dată cea mare dându-se jos şi bătând-o pe cea mică cu mâna, cu piciorul, cu ce apuca. Fetiţa zbiera de durere şi fugea departe să scape, dar din nou se întorcea şi din nou trântea portiţa pe cealaltă, până ce sora cu paltonul verde s-a înfuriat rău de tot, i-a smuls poşeta din braţele ei şi a aruncat-o înapoi în container. Cea mică nu s-a crizat de loc, deşi de la această poşetă a început tot scandalul. Sau nu?