Lucreţia Bucur

Sfânta Seară de Crăciun

Lucea în noaptea sfântă o stea

Era Steaua ce vestea lumina

Naşterea lui Mesia

În sat răsună colinzi

Pe deal, în vale şi-n luncă

Bunii români astăzi petrec

C-a venit Ziua Sfântă de Crăciun

Astăzi s-a născut Iisus

O, blândă rază

Slăviţi-l dragi creştini,

C-a venit Sfânta Seară de Crăciun

Ninge cu petale de crin

În Bethlem, în cetate

El e lumina ce străbate

În nesfârşite veacuri de întuneric

Cu lumina te-ai născut,

Cerescule împărat

În trup de muritor întruchipat

Magii te-nconjurau

Lângă iesle şi se închinau

Păstorii din zări vin –

Pe dealuri ninse de ploi

Dăruindu-ţi zăpezi de miei.

În sat răsună colinzi

Pe deal, în vale şi-n luncă

Bunii români astăzi petrec

C-a venit Sfânta Seară de Crăciun.

Clopoţei de argint

Clopoţei de argint, clopoţei de sanie,

Duiosul vostru cânt

În văzduh se înalţă

Spre cerul limpede şi rece

Pătrunde-n sufletele noastre

Mândrul vostru cânt.

Stelele se aprind în văzduh

Cu sclipiri de diamante.

Raza palidă a lunii

Ascultă a vostru sfânt colind

Ce-ngână al nopţii vânt

Cu armoniosul vostru cânt

Clopoţei de argint, clopoţei de argint

Şi îngerii-s treziţi din cer

Şi-n cor îngână un cânt

Şi-n inimă-n descânt

Duiosul vostru colind.

La ceas de seară

La ceas de seară

Mă gândesc adesea la Tine

Luminate Iisus,

Şi sufletu-mi suspină-n lacrimi

La ceas de seară

M-am dus în codru

Ploaia de rouă lăcrima

Frunzele verzi

Atunci sufletu-mi întristat

S-a luminat

Bucuria vieţii Iisuse, Tu mi-ai dat,

Am tresărit

Un cor de îngeri îngânau

Cântece de slavă

La ceas de deznădejde

Mă gândesc la Tine

Iisuse,

Şi bucuria vieţii

Tu îmi dai.

O zi de vânătoare

Lacrimi calde curgeau

Din ochii căprioarei rănite,

Era toamnă şi ningea

Cu frunze ruginii

În acea zi mohorâtă

Privirea încremenită

Şi-o îndrepta spre cer,

Parcă acei ochi mari

Şi nespus de negri

Cerului cereau îndurare.

Norii grăbiţi, albi de nea,

Treceau nepăsători

În ziua acea tristă de vânătoare.

Cu un muget răguşit

Căprioara se sfârşea.

Era toamnă şi ningea

Cu frunze ruginii

În ziua mohorâtă.

Zburam pe sănii

Era un aspru ger

Ce strălucea-n Soare,

Era o boare în răsuflare.

Pe un ger cumplit,

În troiene de zăpadă.

Copiii eram pe sănii, cu feţele-nbujorate

Zburam precum vântul

În brazde însângerate de zăpadă

Pe sănii, fericiţi

Sub albastru cer,

Imagini din copilărie

Mi se aştern în cale,

Când de pe dealuri înalte

Zburam pe sănii de zăpadă.

Ne întreceam cu viscolul la vale.

Brazii sclipeau în verdele de smarald,

Îmbrăcaţi în promoroacă de zăpadă,

Scânteiau în soare.

Sub picioare, zăpada scârţâia

Eram atât de fericiţi…

Razele pale ne mângâiau

Feţele roşii biciuite de zăpadă.

Nori albi se legănau pe bolta cerească

Fulgii, cerneau din zori până-n amurg.

Copiii fericiţi ne-mbulgăream

Cu mingi de argint

Din îndepărtata măreţie.

Munţii brumaţi de veşnice zăpezi

O, cât aş vrea să urc la voi

Munţi înalţi, munţii mei,

Vârfuri ce atingeţi norii

Brumaţi de veşnice zăpezi!

Să mă prindă zorile

Înfiorată fiind urletul lupilor

Cu privirile-n văpăi de foc

Şi-n negura pădurii

Sclipind a lor blănuri

În lacrima zăpezii-nsângerate.

Ţurţuri de gheaţă vor înflorii

În copacii îmbrăcaţi în promoroacă.

Mă vor privi în zori

Păsări zgribulite-n copacii goi,

Iar vântul cel hoinar, crengi pustii

În van va risipi.

Va mai ninge cu petale de nea

În dimineaţa plină de lumină.

În ajunul copilăriei

Cu brazi şi lumânări aprinse

Ce minunată-i acum grădina,

Pături albe de zăpadă,

Crengi aburind, cu promoroacă

O, cât alb e în zare fermecată.

Un vânt uşor parcă străbate

Fulgi poartă peste tot de nea

Parcă e un basm dintr-o poveste

Aşa s-a transformat grădina

Păsări zgribulite stau,

Ascunse sub crengile de cleştar

Doar o vulpe cu coada stufoasă

Se strecoară încet,

Printre copaci se lungeşte

Şi pândeşte, doar norocu-i

i-ar surâde iar vreo pasăre

rătăcită fără ocrotitoarele crengi

i-ar cădea în gheare, ca-n alte dimineţi.