Apostolul de pe valea dragostei

Calator fiind pe meleagurile de legenda a "Vaii Tiblesului" si odihnindu-te o clipa langa un susur de izvor, privirea iti va fi atrasaa de falnicul varf de munte ce te imbie parca sa-i calci potecile serpuite ce se ascund parca sfioase si tainice. Undeva aproape la capatul drumului ascuns printre dealuri se iveste precum rasaritul de soare satul Agries.

Sat tipic de munte, cu casute pictate parca de mana unui pictor celebru, cu oameni ce umbla repede precum niste furnici in musuroi stiind fiecare a sa responsabilitate, ascunde in mijlocul sau locul acela desavarsit al rugaciunii, al meditatiei, al nadejdii si dragostei eterne, biserica, ce te imbie parca in a sa mireasma dumnezeiasca.

In usa sa precum un heruvim ceresc te va intampina un om maruntel, pe a carui fata se poate citi bucuria heruvimica si tristetea lumii, dorul dumnezeirii si povara lumeasca, iar pe un ton desprins parca din acel rai primordial iti va spune "Bine-ai venit pe valea dragostei, bine-ai venit la tata popa".

Asa m-a primit si pe mine acum cativa ani buni parintele Timoftei Gaurean pe cand inca se afla in parohia Bogata de Sus. Din primele clipe am fost convins ca ne va lega pe vecie o prietenie tainica. Bunul Dumnezeu a harazit ca parintele sa se intoarca in satul sau natal Agries, de data aceasta ca pastor al agriesenilor dragi, iar bucuria mea a fost desavarsita. Drumul era aproape pana la "tata popa" cum il alinta nepotii si cum ii spunem si noi preotii pe care parintele ne-a cuprins in marea sa bunatate.

In multe nopti sub clar de luna cand Agriesul adormea, la lumina lampii de pe masa din gradina primeam raspunsul multor intrebari si taine nedeslusite pana atunci. Si dupa o zi de munca in care mana iscusita si gandirea apriga daltuia in atelier firea lemnului pentru a-l innobila, pentru a-l readuce la viata si de data aceasta o viata plina de har, facandu-se salas al lui Hristos, neobositul parinte imi citea din gandurile sale scrise sfios pe rabojuri zdrentalite : " In calatoria noastra pe acest pamant, de multe ori noi ne trudim a ne alege un drum fericit, cautand lucruri trecatoare pentru a ne face fericiti. Daca vrem cu adevarat sa fim fericiti si tot ce facem in aceasta lume sa aiba valoare, trebuie sa fim intelepti si sa-L lasam pe Dumnezeu sa ne conduca.......".

Asa, in fata acestor maiestrite cuvinte timpul se facea nevazut, mic si neputincios iar intr-un final a fiecarei discutii cand zorii se iveau si cand oboseala isi intra in drepturile sale lumesti, stia mai bine ca oricine sa aduca valul curajului in suflet spunandu-mi : " Nu te teme. Apartii lui Dumnezeu. Si daca esti copilul lui si El ca parinte te-a numit copil, se cuvine sa-ti sfintesti viata, luand din merindea vesniciei puterea de a birui pacatul, de a ramane vesnic viu cu Dumnezeu, pregatindu-ne pentru eternitate".

Fara sa iau in seama prea bine atunci anumite aspecte, abia mai apoi am realizat ca parintele Titi cum mai este cunoscut printre colegi realiza de fapt acea "Liturghie dupa liturghie". Realiza de fapt liturghia cuvantului, liturghia dragostei, liturghia vremilor noastre, vremi pe care ni le putem face placute avandu-l pe Dumnezeu carmuitor.

M-am bucurat enorm cand parintele a asternut pe hartie trairile, simtirile, experienta, harnicia pastorala si intr-o grafica de exceptie a vazut lumina tiparului adrasla cuvantului numita : "Liturghii in cumpatul vremii". Si unde era locul cel mai potrivit pentru aceasta sarbatoare decat la tampla altarului bisericii strabune din Agries, acolo unde oarecand acoperita de fiorii grijii pentru odrasla sa se ruga si mama Ludovica, mama ce i-a povatuit copilaria din ceruri.

Aceasta carte o socotesc ca un testament de suflet pentru agriesanii dragi, ca un pios omagiu de recunostinta adus mamei Ludovica, ca o amintire a mosilor si stramosilor neamului sau si nu in ultimul rand ca un dar de suflet facut noua celor ce ne impartasim zilnic din fagurele de miere al dragostei parintelui Timoftei.

Prin aceasta lucrare parintele Timoftei cred eu ca se poate inscrie din punct de vedere lumesc in categoria carturarilor neamului acestuia, iar din punct de vedere duhovnicesc nu gresesc cu nimic atnci cand il numesc" apostolul de pe valea dragostei", caci : "Vrednic esti de harul ssfant

Ce Tatal Ceresc ti l-a dat

Si vei ramane peste veacuri

Ca un apostol minunat".

Pr Aurelian Poptean