Mircea Prahase-omul ce nu lasă tradiţiile să piară

Profesorul cercetător ştiinţific principal Mircea Prahase este unul dintre intelectual de marcă ai ţinutului nostru, cu un bagaj de cunoştinţe de bogat în domeniul filologiei şi lingvisticii. Muzeograful şi-a consacrat peste trei decenii din viaţă culturii din judeţul Bistriţa-Năsăud, luptând pentru cercetarea şi conservarea culturii tradiţionale, fiind omul care a şters colbul de pe cuvintele noastre dulci. S-a născut în satul Enciu, acolo

unde părinţii săi, preotul paroh Vasile şi învăţătoarea Silvia îşi făceau apostolatul printre dealurile de la marginea Câmpiei Transilvaniei. De Zagra este legat sufleteşte şi pe care o scoate în lume prin studiile pe care le efectuează aici. Urmează Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, iar după ce termină Facultatea de Filologie, printre cei mai valoroşi studenţi, este numit asistent universitar la Institutul de învăţământ Superior din Suceava, unde îşi va desfăşura activitatea în perioada 1970-1973. Prahase va fi promovat inspector la Comitetul pentru Cultură şi Artă Suceava. După trei ani de activitate în acest domeniu, 1973-1976, însă doreşte să se apropie de casă şi în 1976 ocupă postul de documentarist la Casa Corpului Didactic din Bistriţa, doi ani, apoi director al Centrului Judeţean al Creaţiei Populare Bistriţa-Năsăud între anii 1979-1986. După Revoluţia din 1989, va fi numit directoral Bibliotecii Judeţene (1990-1992), apoi muzeograf la Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud (1993-1994) şi consilier şef adjunct la Inspectoratul Judeţean pentru Cultură. Din noiembrie 1994 până în 2008 a îndeplinit funcţia de director al Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud. În această perioadă Muzeul judeţean a primit „Diploma de merit" a Ministerului Culturii şi Cultelor pentru contribuţii deosebite la protejarea şi valorificarea patrimoniului muzeal. Dragostea pentru vatra folclorică îl face pe cercetătorul Mircea Prahase să scrie peste 50 de articole, studii şi comunică publicate în reviste de specialitate susţinute în cadrul unor sesiuni ştiinţifice naţionale, zonale sau locale. A coordonat apariţia celor 13 volume ale Anuarului Muzeului Judeţean „Studii şi cercetări etnoculturale",

în care a publicat studii şi articole, în fiecare număr. Este membru al Colectivului de redacţie al reviste „Mişcarea literară" şi al publicaţiei „Cuibul visurilor " din Maieru. Formaţia sa ştiinţifică în domeniile filologiei şi lingvisticii i-au facilitat colaborarea la apariţia volumelor 19-23 din ediţia „Rebreanu, Opere complete ", sub redactarea lui Niculae Gheran, prin interpretarea filologică a textelor rebreniene. De asemenea, este autor al unor cărţi, precum: ,Judeţul Bistriţa-Năsăud" (colectiv), Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980; „Zagra -o monografie posibilă" (în colaborare cu Gavril Rus), Editura „Carpatica", Cluj-Napoca, 1997; „Bistriţa-Năsăud - Mediul şi tradiţia" (în colaborare cu Ioan Chintăuan), Editura „Supergraph), Cluj-Napoca, 2001; „Bistriţa-Năsăud. Locuri şi oameni "(în colaborare cu Ioan Chintăuan), Editura „Supergraph", Cluj-Napoca, 2004, precum şi al unor cărţi de autor: „Fragmentarium", Editura „Supergraph", Cluj-Napoca, 2002; „Periplu istorico-toponimic: Valea Zăgrii", Editura „Supergraph", Cluj-Napoca, 2004; „Porecle şi supranume din bazinul superior al Someşului

Mare", Editura „Supergraph", Cluj-Napoca, 2005 şi „ Glosar Regional (judeţul Bistriţa- Năsăud), Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2008.

Toate acestea sunt rodul unor îndelungate anchete pe teren, efectuate în perioada 1967-2004, în 28 de localităţi situate pe Valea Someşului, Sălăuţei şi Zăgrii. Volumul „Glosar regional", editat la Napoca Star într-o ediţie revăzută şi adaugită, are marele merit de a cuprinde cuvinte de circulaţie regională sau regionalisme care circulau şi unele mai circulă pe întreaga zonă geografică a actualului judeţ Bistriţa-Năsăud, care ne-au legănat copilăria ca „agest”, „agâmba”, „aldămaş”, „boaldă”, „buiac”,

„ceruză”, „duhan”, „foitaş”, „hebereu”. „lizniţă”, „măcăuţ”, „noajă” ş.a. Lucrarea are la bază, pe lângă cercetările de teren, o foarte bogată bibliografie compusă din dicţionare, studii de specialitate, micromonografii şi studii locale. Cartea poate fi citită atât în cheie didactică, cât şi filologică, ştiinţifică şi lingvistică. Peste 1500 de cuvinte se regăsesc în dicţionar, descoperind un adevărat cult al cuvântului, fiind invitaţi să ne redescoperim limba. Multe din aceste cuvinte nu îşi mai au explicaţii în zilele noastre, Prahase venind pentru fiecare cu lămuriri pertinente. Aşadar o mare parte din ceea ce găsim în acest important studiu nu a mai fost publicat în alte lucrări, ceea ce-i dă o notă aparte. Glosarul reliefează bogata terminologie folosită de strămoşii noştri, pe care am abandonat-o pentru cuvintele străine, care nu ne individualizează în lumea pestriţă în care se pierde identitate, globalizarea fiind eticheta. Cuvinte ce au legănat copilăria multora dintre noi, cuvinte dulci cântate la leagăn, sau doinite la munca câmpului. Cuvinte care definesc tot ceea ce se întâmplă în gospodăria tradiţională, de la naştere la mormânt, de la lumea credinţei, la obiceiuri, locuri, animale, mâncăruri etc. Pornim ca într-o poveste într-un itinerariu ce începe cu litera A şi verbul „a abrictălui”, până la litera Z. la substantivul „zugău”. Satele din judeţul nostru fac parte dintr-o arie dialectală mai largă, graiurile încadrându-se, tipologic, în subdialectul moldovenesc, cu influenţe ale subdialectului maramureşan, Transilvania neconstituind o arie dialectală de sine stătătoare. Cercetătorul a descoperit cuvinte vechi, unele păstrate din limba latină sau slavă, construcţii ce dau notă distinctă acestor gânduri. O lucrare serioasă, foarte bine conturată, cu ani de muncă în teritoriu, Prahase fiind unul dintre puţinii cercetători care se mai încăpăţânează să facă teren, nu să stea în birou. Cărţile adevărate de etnologie se scriu în vatra satului, alături de subiecţi, nu din luxul oraşului. Un documentar de referinţă pentru dialectologia românească, rămânând de acum reper peste veacuri pentru Istoria Limbii Româneşti. Pentru remarcabilele activităţi desfăşurate Mircea Prahase a fost distins cu medalii şi premii, dintre care amintim: Medalia „Evidenţiat în activitatea culturală"(1985); Medalia „Meritul Cultural" pentru cercetare ştiinţifică (2004); Medalia jubiliară a Senatului României (2004); Mai multe „Diplome de Excelenţă" (inclusiv din partea

Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. A primit Premiul municipiului Bistriţa pentru activitatea ştiinţifică în anul 2005 şi este Cetăţean de Onoare al comunei Zagra şi al oraşului Năsăud.