ALT MINISTRU, ALTÃ REFORMÃ A EDUCATIEI

În ultimii doi ani şi jumătate s-au discutat trei proiecte pentru Legea Educaţiei, iar acum se pregăteşte cel de-al patrulea. Va începe dezbaterea publică, timp de o lună, asupra proiectului noii legi, după care actul normativ va fi trimis Guvernului şi Parlamentului, a anunţat noul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu. Aşadar altă reformă, în mai puţin de trei ani avem patru proiecte pentru mult râvnita lege.

Noua lege a Educaţiei ar putea prevede trecerea clasei pregătitoare de la grădiniţă la învăţământul obligatoriu, precum şi includerea clasei a noua la gimnaziu, a declarat ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu. Prin trecerea clasei a noua de la liceu la gimnaziu, se urmăreşte reducerea abandonului şcolar, care abandon nu se va reduce, datorită situaţiei precare a economiei. Noul ministru spune că noua lege a Educaţiei s-ar putea aplica din toamnă, de la începutul anului şcolar 2010-2011, dar tare mi-e teamă că reforma în educaţie s-ar putea amâna din nou, pentru că nu prea mai sunt şanse ca noul an şcolar 2010-2011 să înceapă într-un nou cadru legislativ. În această nouă lege ar trebui să nu mai plătim profesorii de sport pentru clasele 1-4, elevii acestora urmând a face educaţia fizică cu învăţătorii lor. De asemenea se urmăreşte readaptarea programei şcolare, atât de încărcată şi stufoasă. Învăţământul obligatoriu va fi până la împlinirea vârstei de 16 ani.

Şcoala românească trebuie să nu mai pună atâta accent pe manualul devenit foarte greoi pentru elevi, profesorul trebuie să se documenteze şi din alte surse, iar computerul va trebui să joace un rol decisiv atât pentru elevi, cât şi pentru profesori. Elevii, după părerea mea, ar trebui să aibă 26-28 ore pe săptămână, nu 30 cum au acum. Uitându-mă la ţările dezvoltate din Vest, ar fi bine ca cel puţin 30% din disciplinele care trebuie studiate în şcoli să fie decise de comunitatea locală, în funcţie de cerinţele de pe piaţa de muncă, iar gimnaziul trebuie orientat pe cultură generală, doar 10-12 materii ar fi potrivite pentru bagajul de cunoştinţe al elevului. Trebuie pusă o atenţie specială pe competenţele de tehnologia informaţiei şi pe limbi străine. Îmi permit să exprim aceste idei şi să mai adaug că, la profilul real ar trebui să fie doar trei ore de limba română, nu de patru, trei de limbi străine, iar orele de ştiinţe vor fi mai multe cu una sau două pentru fiecare disciplină, adică la matematică, chimie, fizică, în timp ce orele de istorie şi geografie vor fi mai puţine. Curriculumul este acum în formă ştiinţifică universitară, însă dacă ne uităm la curriculumul altor ţări, bine dezvoltate din Vest, vedem că sunt incluse obiecte care îi pregătesc pe elevi pentru viaţă, codul bunelor maniere, obezitatea, sexualitatea, viaţa de cuplu, gestiunea propriei cariere, orientarea şcolară, domenii care, după părerea mea, ar trebui incluse în programa românească, care ar trebui digitalizată. Trebuie făcută evaluarea diferenţiată, cu teste similare nu identice, pentru fiecare elev în parte, iar corectarea să se facă informatic.

Reforma învăţământului românesc trebui începută cu profesorii. La noi termini facultatea şi nu şti să faci o prezentare de proiect, acestea sunt abilităţi esenţiale pe piaţa forţei de muncă .Cunosc profesori tineri care nu ştiu bine lega două fraze ca lumea, cu un bagaj de cultură rudimentar şi de aici suferă acel dialog pedagogic profesor-clasă. Trebuie să înţelegem că rolul profesorului face diferenţa, pentru că profesorul este mai mult decât acel personaj care lecturează şi împarte din experienţa sa, el este şi trebuie să fie un mentor în clasicul înţeles al cuvântului.

Aşa cum am mai spus, învăţământul românesc este bolnav şi trebuie rapid reformat printr-o terapie de şoc, cu soluţii realiste, credibile, altfel prăbuşirea sistemului de învăţământ va deveni extrem de agresivă, cu urmări incalculabile pentru societatea românească.