Piraţii somalezi cu inimă bună
Dezastrul ce s-a abătut asupra micului stat din Caraibe -Haiti- a trezit compasiunea tuturor celor care au o inimă în piept (şi nu un bolovan). Fiecare a sărit să-i ajute, “haiti” cât mai repede, fiindcă nu au sărmanii nici apă de băut! Cei mai iuţi de picior au fost americanii, cu armata, încât francii au protestat că le ocupă fosta colonie. Invidie, fiindcă ce să iei din biata ţară? Cărămizi din demolări? Dar bandele de jefuitori ce apar în aşa situaţii fură tot ce văd şi fac inutil orice ajutor. Alţii veniră cu hrană şi medicamente, alţii cu bani. Un stat african, Senegalul, le-a întins mâna surprinzător: “haideţi în Africa noastră, măi fraţi negri, că vedeţi ce nenorociri vi se întâmplă vouă, cei mai săraci dintre pământeni!”
Statul român, cu douăjdouă milioane de suflete, a oferit 50.000 de euro, adică ceva mai puţin decât pun becalii sau hrebenciucii noştri într-o seară la distracţie la cazinou. Mi-a crăpat pielea pe bocanci de ruşine…
Uite că ne salvează un consilier din comuna Teaca! Scoţând nişte vorbe din ,,teaca” gândirii domniei sale, a propus ca vreo trei mii de haitieni să vină în “belşugul” sărăciei acestui loc. S-ar putea forma astfel o comună- Haitiile Tecii. Probabil să ciugulească boabe de struguri de la viile care azi nu mai sunt. Dacă nu vor veni haitienii de la aşa colosale depărtări nici în Senegal şi nici în Teaca, dv., aţi putea avea grijă de ,,haitienii” proprii, foarte asemănători la culoare cu cei din Caraibe şi la fel de necăjiţi. Vai, domnu’ consilier! Decât gargară cu vorbe, mai bine cu două flori de muşeţel! Vezi că şi consilierii colegi de Primărie te soctesc „extraterestru”.
Dar..a răsunat mass-media de altă ofertă, din partea cui nu te-ai aştepta nici în vis: de la piraţii somalezi. Ei vor astfel să demoleze imaginea clasică a piratului soios, pletos, nervos, sângeros, firoscos, fioros şi cu o sabie între dinţi, cu a unui fel de haiduc căruia-i bate în piept o inimă iubitoare de cei necăjiţi ai planetei. Astfel, s-au hotărât, zice un purtător de vorbe al lor, să dea din bunurile aflate pe navele confiscate …haitienilor. Ba chiar şi ceva bani, căci ei lucrează cash. Răpesc un vas şi cer răscumpărare bani gheaţă în geamantane, fiindcă în Somalia sistemul bancar e nefuncţonal. I-ar trimite prin poştă dar se tem de ”piraţii americani”, căci “ei şi europenii piratează de când lumea”.
Gazetarii, care sub aripa protectoare a jurnalismului se vâră peste tot (nu arareori primejduindu-se), spun că numiţii piraţi somalezi împart cu locuitorii şi cunoscuţii lor din prăzile de pe mare. Adică piraterie modernă, cu mireasmă de haiducie de secol XVIII. Oricum, a fi pirat şi a ataca navele statelor zise “democraţii” e un fel de joacă dulce de-a şoarecele şi pisica. Chiar dacă te prinde, nu eşti spânzurat de catarg ca altădată, ci eşti mângâiat pe creştet şi te roagă să te duci înapoi la mama acasă şi să nu mai faci aşa ceva. Aşa de pildă, atacând un vas francez, cu spaimă au văzut somalezii că era un vas de război, un distrugător, al cărui echipaj îndată a pus gabja pe toţi cei şapte. Pe urmă i-a eliberat –probabil în schimbul unor scuze. Până când va ţine frumoasa meserie, nu se ştie. Oricum, s-a dovedit că toţi oamenii, indiferent de ocupaţie, chiar tâlharii de pe mare, au un suflet- mai bun, mai puţin, dar îl au. Măcar teoretic, fiindcă între vorbe şi fapte ..bat valurile oceanului.
Adaugă comentariu nou