O personalitate deosebită şi o carte George Ştefănescu:Filozofia naturală,Editura Astra-Dej,2009

Domnul doctor George Ştefănescu,medic de vocaţie,îşi încântă cititorii,prietenii şi cunoscuţii,adepţii şi adversarii în ale ştiinţei şi filozofiei cu o nouă apariţie editorială,cartea „Filozofia naturală”,apărută la Editura Astra-Dej,în urmă cu puţin timp.Este cartea unei experienţe de o viaţă a unui om altruist,cu deschidere şi dragoste faţă de semeni,a unui octogenar care îşi ia unealta de scris în mână nu ca să ne trateze cu butade,ci pentru că într-adevăr are ceva foarte important de spus.

Ne avertizează că „viaţa este unică şi inefabilă”,este un dar,care trebuie primit cu bucurie şi gingăşie,păstrat cu sfinţenie şi responsabilitate.Este convins că „într-o lume obsedată de politică şi bani,cultivarea valorilor spiritului nu reprezintă doar un act de curaj,ci şi de raţiune”.Şi prin exemplul personal,chiar dacă de unii indivizi cu înclinaţie spre indiferenţă şi un soi de şmecherie a fost uneori considerat o personalitate puţin excentrică,medicul de excepţie a demonstrat că valorile tradiţionale, valorile perene-şi valorile care îşi merită această denumire trebuie considerate întotdeauna perene-nu constituie o entitate abstractă,deasupra societăţii,ele nu sunt intangibile,ci dimpotrivă pot fi încorporate în viaţa noastră de fiecare zi.

Cartea ar putea fi considerată literatură postmodernă,dar,cunoscând cuminţenia,modestia,lipsa de preţiozitate a autorului,nu cred că doctorul Ştefănescu a intenţionat să facă literatură propriu-zisă. Dimpotrivă,cu îndrăzneala-i caracteristică,aproape că demolează temple sacrosante,aducând ştiinţa medicală şi filozofia mai aproape de om,coborându-le din turnul de fildeş,din zona speculaţiilor teoretice adesea sterile.

Medicus curat,natura sanat.Medicul îngrijeşte,natura însănătoşeşte.era un dicton latin şi principiul de bază al medicinei din antichitate,fundamentul medicinei promovate de Hipocrate,părintele medicinei tuturor timpurilor. În gândirea modernă,principiul a căzut în desuetudine,chiar dacă ne e jenă să ne exprimăm explicit în sensul acesta. Domnul dr. Ştefănescu îndrăzneşte şi se străduieşte să menţină vie această idee generoasă,înotând adesea împotriva curentului „oficial”,într-o perioadă în care metodele alternative de vindecare fac doar paşi mici şi timizi.

Medicul de familie al urenilor,al ilvenilor,al dejenilor demonstrează încă o dată prin toată cartea sa că este un om de curaj.Ce să mai spunem ,atunci, de îndrăzneala cu care a înfruntat autorităţile vremii apuse! Vezi capitolul intitulat:”Pe calea undelor.Nestor Rateş:De vorbă cu ascultătorii”,scrisoare deschisă a dr. Ştefănescu,adresată unei emisiuni a postului de radio Europa Liberă,în care condamna vehement regimul dictatorial de dinaintea evenimentelor din 1989.

Nu ne propunem să facem analiza exhaustivă a cărţii;enumerăm totuşi câteva titluri şi subtitluri,pentru ca viitorul cititor să fie avizat în privinţa conţinutului:”Acuz!”(acuză medicina clasică,oficială şi comportamentul iresponsabil,absurd şi ilogic al unora dintre semenii noştri faţă de propria lor sănătate);”Introducere în filozofia naturală”; „Filozofie şi literatură”(filozofia tradiţională,speculativă este literatură;e timpul să trecem la o filozofie care aduce beneficii vieţii omului,influenţează în bine modus vivendi,felul de a trăi al semenilor);”Principii fundamentale în filozofie”; „Filozofia naturală”(precizarea foarte clară a conceptului);”Situaţia medicinei în condiţiile progresului tehnic”; „Principii fundamentale în medicina clasică”; „Metodă de experimentare în medicina modernă”(prin faptul că vorbeşte despre sănătate ca despre un bun / un dat cu care ne naştem şi pe care putem să-l păstrăm mai uşor,decât să-l recuperăm după ce l-am pierdut,aduce medicina şi filozofia mai aproape de fiecare individ,de oamenii din jurul nostru,pe care îi face cointeresaţi în menţinerea,în cultivarea propriei sănătăţi.Propune diete lacto-vegetariene încercate de domnia sa; „În medicină important este să avem luptători care cred în victorie”; „Medicina modernă între meşteşug şi artă”; „Ce e ştiinţific şi ce e neştiinţific după părerea dvs.?”(se vede clar dorinţa autorului de a implica cititorul în demersul cultivării sănătăţii proprii); „Replica dietelor neortodoxe”; „O dietă bine alcătuită”; „Sănătatea nu trebuie inventată”.

Autorul crede sincer şi ne transmite şi nouă convingător şi cu sinceritate că omul este fericit pe Pământ, în primul rând,în măsura în care se bucură sau nu de sănătate.Fericirea înseamnă,în proporţie de 80%,sănătate.Merită tot efortul nostru să-l protejăm.Şi omul, cel mai mare miracol al lumii-şi nu opunem teoria creaţionistă celei evoluţioniste-merită să fie fericit-fericire ce nu are nimic cu nihilismul şi hedonismul zilelor noastre.

Autorul acestor rânduri îşi încerca paşii şi a început să cunoască lumea din jur în anul în care doctorul George Ştefănescu şi soţia sa distinsă,scumpa noastră educatoare Aurelia(Aranka Ştefănescu) au venit în Uriu,o comunitate rurală în care oamenii se cunoşteau reciproc,aveau relaţii de rudenie,vecinătate etc.cordiale,în care ştirile se răspândeau cu repeziciune,în care „bârfele” şi femeile bătrâne „de pe bancă”-răutăcioase sau nu-funcţionau ca şi reglatoare,supraveghetoare a opiniei publice,a respectării valorilor tradiţionale,a unui comportament decent.Nu s-au izolat într-o lume imaginară,şi-au exersat profesia cu dăruire,cu pasiune,cu deschidere spre oamenii simpli,pe care au încercat să-i ridice,să-i înalţe,cu tact,cu bun simţ,cu dragoste,împărtăşită apoi şi de săteni,într-un ritm acceptat de amândouă părţile,menţinut în permanenţă cu bunăvoinţă.Activitatea profesională,de perfecţionare,clipele de răgaz petrecute cu cartea în mână,cele dăruite familiei,activităţile culturale,fizice,în aer liber,cele sportive,şi,la nevoie,munca fizică au fost îmbinate în mod exemplar,fără ostentaţie,în folosul tuturor.A rămas pe retina copilului de ţăran imaginea doctorului tânăr care,după orele de consultaţie,la dispensar sau la domiciliul bolnavului,după orele de asistenţă în sala de naşteri,cu trusa medicală în mână,ca să fie la îndemână în cazuri de urgenţă,desculţ,cu genunchii pantalonilor peticiţi,cu toate acestea deloc complexat-că doar nu hainele au fost foarte importante şi oricum la o fabrică de cărămizi improvizată nu se merge la cravată-cobora la malul Someşului Mare ca să dea o mână de ajutor şi exemplu oamenilor care frământau argila şi făceau cărămizi pentru noul dispensar medical comunal.Şi dispensarul s-a construit şi s-au edificat şi clădirile şcolilor generale din comună-contribuţia doctorului a fost deosebită.Un monument de inteligenţă,modestie şi bunăvoinţă.

Un model-direct sau indirect.

Într-o lume şi pentru o lume în care modestia nu este un produs vandabil,cei modeşti,consideraţi cel puţin fraieri,cei harnici şi cuminţi,cu respect faţă de părinţi şi bunici,n-au nicio şansă să fie prezentaţi într-o emisiune de televiziune(să fim scuzaţi:există şi excepţii),pentru că totul este subordonat goanei după senzaţional şi, direct sau indirect,goanei după bani,indiferent de mijloacele prin care se obţin.Să fim bine înţeleşi...Banul are valoare în măsura în care creează valori diferite.Elitele economice ca şi cele intelectuale au un rol deosebit în procesul de dezvoltare a societăţii.Adesea însă vedem că dacă ai bani mulţi,chiar dacă i-ai făcut încălcând legile ţării şi regulile bunului-simţ,te vor privi mulţi de jos în sus,te vor adula;ciocoiul este întotdeauna obraznic,îşi permite să desconsidere valorile reale,pentru că în oglinda elitelor,a oamenilor respectabili îşi vede propria mojicie.

Se stimulează adesea şi concertat instinctele primare,animalice din firea omului.Nu e suficient să se anunţe ştirile macabre,senzaţionale în acest sens;pe lângă crima prezentată,trebuie arătate şi armele însângerate şi restul amănuntelor oribile;şi toate acestea „ambalate” în haina unui „film artistic” vor fi prezentate ca lucruri acceptabile sau chiar înduioşătoare,astfel ca deruta morală să fie completă.

Distracţia cu orice preţ,ea ne va face fericiţi-se sugerează prin multe mijloace de comunicare în masă.Nu contează efectele pe plan individual şi social,în viitorul apropiat sau mai îndepărtat;este importantă năucirea,bulversarea,dezorientarea morală,că oamenii astfel prelucraţi vor putea fi manipulaţi mai uşor.

Cine n-a văzut posturi de televiziune care intră în alertă,fac crize de isterie dacă,după o perioadă îndelungată de secetă,plouă,că-vezi,Doamne!-nu mai putem merge la munte sau la mare,că ploaia asta păcătoasă ne strică toate distracţiile şi jucăriile.Şi săracul ţăran sau fermierul de rând îşi pleacă ruşinat capul:aşteptase ploaia ca flămândul bucata de pâine,Se simte umilit,îl încearcă sentimente de vinovăţie,că n-a fost suficient de isteţ,inspirat să-şi părăsească şi el barca proprie...Că de sărbători numai cei înapoiaţi merg la biserică,cei demodaţi mai stau de vorbă cu părinţii,cu bunicii bătrâni şi bolnavi,se înteţin degajaţi cu cei dragi,oamenii moderni pleacă într-o staţiune,ah! nu să fie neapărat la aer curat,să facă mişcare,ci ca să se ghiftuiască şi apoi să se întoarcă în oraş la fel de neîmpliniţi şi nefericiţi,să se întoarcă într-o civilizaţie a gumei de mestecat şi a sucurilor artificiale.Toate acestea în numele drepturilor omului la libertate,la libera alegere şi exprimare,manifestare...Mai puţini vorbesc despre dreptul vieţii de a fi respectat,despre respectul pe care îl datorăm naturii,în general.

Reclamele plătite scump.care costă sume demne de cauze mai nobile,create pentru artificializarea periculoasă a vieţii omului,trebuie neapărat să aibă şi o tentă sexuală,să-i ameţească,să-i înnebunească şi mai tare pe tineri,care astfel pot fi mai uşor ţinuţi în mreje...Şi cu stupoare vedem prostituarea unor personalităţi din lumea artei sau a sportului,apărând în reclame dubioase,de o moralitate îndoielnică.

La sfârşitul competiţiilor sportive,care ar trebui să-i apropie pe oameni,să contribuie la cunoaşterea lor reciprocă,la cultivarea prieteniei,a spiritului competitiv în limitele bunului simţ,trebuie neapărat să provocăm un scandal oricât de mic,ca să fim băgaţi în seamă,să urlăm,să jignim,să spargem,să acţionăm într-o manieră sălbatică,să facem acţiuni de o violenţă inimaginabilă.De vină nu suntem noi-e adrenalina(bat-o vina).Totul în numele dreptului nostru la fericire.

Nu vrem să exagerăm.De când e lumea,au fost şi „naufragiaţi”,omul nu este perfect,este doar perfectibil.Dar parcă prea mult aclamăm dreptul nostru la fericire,o fericire despre care avem doar o idee vagă.Da,tata,mama au dreptul să fie fericiţi,doar copilului i se refuză acel drept,el n-are dreptul la amândoi părinţii.

Fetele tinere sunt îndemnate la o cură de slăbire nesăbuită,sugerându-li-se că trebuie să aibă obligatoriu corp de ţânţar şi sâni şi buze cu silicoane,renunţând astfel la unicitatea,la miracolul irepetabilităţii.

La modă sunt fumatul,consumul de alcool,consumul de droguri,alimentaţia artificializată excesiv,că „omul are o singură viaţă şi are dreptul să facă ce vrea cu ea”...Tristă,chiar sumbră,perspectivă.

Şi vine doctorul George Ştefănescu,oferindu-ne o carte şi exemplul său personal.Şi contra unui curent diabolic ne spune că războiul(sau terorismul) nu este neapărat un rău inevitabil,că înarmarea nesăbuită nu este o fatalitate,că manipularea genetică şi clonarea pot fi practici foarte periculoase,cu efecte adesea imprevizibile.Încearcă să coaguleze nuclee,mici comunităţi,care sincer cred în valorile reale ale omenirii,de sorginte iudeo-creştină,musulmană sau budhistă.Ne vorbeşte despre iubire şi responsabilitate faţă de noi înşine şi faţă de semenii noştri,despre acceptarea diferenţelor culturale şi disponibilitatea noastră faţă de ele,despre respectul vieţii,respectul naturii,despre slujirea cu modestie a semenilor,despre solidaritate,despre tratamentul egal ca drept al tuturor oamenilor,despre dreptul la fericire,fericirea concepută ca echilibru între individ şi natură,individ şi comunitate, echilibru în suflet, echilibru între dorinţe şi resursele noastre fizice şi spirituale.

Ne îndeamnă cu dragoste şi,pe alocuri cu îngrijorare la cumpătare în alimentaţie,la respectarea valorilor,la fericirea care împlineşte viaţa sufletească a omului,la cumpătare care înseamnă paşi mici în cultivarea sănătăţii proprii,grija faţă de sănătatea colectivului din care facem parte,responsabilitate faţă de resursele naturale,la cumpătare care înseamnă,în primul rând,sănătate fizică şi mentală,echilibru între ele,armonie între persoană şi mediul natural şi cel social.Să învăţăm să ne bucurăm de o mâncare naturală,de prospeţimea izvoarelor curate,de frumuseţea unui peisaj,de aerul reconfortant şi de freamătul pădurii,de culorile curcubeului,ale răsăritului şi ale amurgului,de răsăritul lunii,de luna plină sau cea nouă,de ciripitul păsărilor,de stropii de ploaie,de soarele luminos,de creaţiile artistice sau ştiinţifice ale omenirii etc.Sunt lucruri mărunte,pe care,dacă avem disponibilitatea sufletească să le receptăm,ne pot face fericiţi.

După o lectură recentă,Socrate,marele filosof grec,ieşea la piaţă ca să vadă fără câte lucruri minunate el cât de fericit poate fi.Pentru că fericirea,probabil,vine din interiorul sufletului omenesc.Este şi o chestiune de educaţie şi autoeducaţie.Este o stare de spirit.Este însuşi drumul parcurs,dacă ştim să-l facem plăcut.Şi este în mare măsură sănătate-afirmăm împreună cu domnul doctor George Ştefănescu.Şi sănătatea trebuie cultivată,îngrijită;bolile adesea pot fi evitate printr-un mod de viaţă sănătos,printr-o alimentaţie sănătoasă,prin evitarea exceselor alimentare,evitarea drogurilor,prin îmbinarea activităţii intelectuale cu activitatea fizică,sportivă.

Să ne considerăm o părticică din natură,din univers.Să trăim în natură ca parte integrantă,cu respect deosebit faţă de întreg şi faţă de noi înşine.

Mulţumim,Domnule Doctor,

Cu stimă:

Ştefan Szasz