STABILIREA DREPTURILOR DE PENSIE ÎN CAZUL LUCRĂTORILOR MIGRANŢI

Stabilirea drepturilor de pensie în cazul lucrătorilor migranţi care au realizat perioade de asigurare în România şi în alte state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau în Elveţia.

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, România aplică prevederile regulamentelor europene în domeniul securităţii sociale.
În relaţiile dintre statele membre s-au aplicat prevederile Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 şi 574/72, până la data de 30 aprilie 2010, înlocuite, începând cu data de 1 mai 2010, de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi de Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004.
În relaţia cu statele membre ale Spaţiului Economic European şi cu Elveţia sunt aplicabile, în continuare, dispoziţiile Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 şi 574/72.
Aceste acte normative comunitare au la bază următoarele principii:
-egalitatea de tratament între cetăţenii statelor membre.
-determinarea legislaţiei aplicabile, astfel încât o persoană să nu fie supusă, în acelaşi timp, mai multor legislaţii de securitate socială sau, dimpotrivă, să nu facă obiectul niciunei legislaţii;
-totalizarea perioadelor de asigurare în vederea stabilirii şi acordării drepturilor.
-exportul prestaţiilor, ceea ce presupune dreptul unui lucrător migrant de a beneficia de prestaţiile dobândite în statele în care şi-a desfăşurat activitatea, pe teritoriul statului de domiciliu.
-buna cooperare administrativă transfrontalieră.
- Casa Naţională de Pensii Publice are rolul de organism de legătură pentru stabilirea pensiilor pentru limită de vârstă, pensiilor anticipate, pensiilor anticipate parţiale, pensiilor de invaliditate, pensiilor de urmaş, acordarea prestaţiilor în caz de accident de muncă şi boală profesională.
Persoanele care au desfăşurat activităţi profesionale în România şi în alte state membre pot solicita acordarea drepturilor de pensie atât potrivit legislaţiei în vigoare în România, cât şi potrivit legislaţiei celuilalt stat membru implicat.
În România, cadrul legal în domeniul pensiilor este reprezentat, în prezent, de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare de la data de 1 ianuarie 2011.
Stagiul de cotizare prevăzut de lege pentru obţinerea drepturilor de pensie din sistemul public de pensii din România, în cazul lucrătorilor migranţi, se calculează prin însumarea perioadelor de asigurare realizate în România cu cele de asigurare realizate în alte state membre în care solicitantul a desfăşurat activităţi profesionale şi confirmate ca atare de instituţiile competente ale statelor membre implicate.
Drepturile de pensie comunitară sunt calculate proporţional cu perioadele de asigurare realizate în fiecare stat membru implicat, cu respectarea principiului pro rata temporis.
La momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare:
În cazul persoanelor stabilite pe teritoriul altor state membre, cererea de acordare a drepturilor de pensie se depune la instituţia de asigurări sociale de la locul de domiciliu (loc de şedere permanentă), care face toate demersurile către instituţia competentă din România, nefiind necesară deplasarea în România a solicitantului stabilit în străinătate sau la instituţia statului membru la a cărui legislaţie a fost supus ultima dată, dacă solicitantul sau susţinătorul decedat, după caz, nu a fost supus legislaţiei pe care o aplică instituţia de la locul de domiciliu (loc de şedere permanentă).
Cererea va fi însoţită de toate documentele prevăzute de legislaţia română în vederea acordării drepturilor de pensie; vor fi prezentate, obligatoriu, actele din care să rezulte perioadele de activitate din România (carnetul de muncă sau adeverinţe eliberate, în condiţiile legii, de foştii angajatori din România, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001).
Dovada vechimii în muncă realizată de foştii asiguraţi ai sistemului de asigurări sociale din România până la data de 1 aprilie 2001, dată de la care evidenţa perioadelor de asigurare în sistemul public de pensii este deţinută, în format electronic, de casele teritoriale de pensii, iar la nivel central de CNPP, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Potrivit prevederilor legale în vigoare, în cazul în care solicitantul nu este în posesia acestor documente, este necesar să se adreseze, în nume propriu, foştilor angajatori sau deţinătorilor de fonduri arhivistice, în vederea obţinerii lor.
Persoanele care nu se află în posesia carnetului de muncă vor solicita eliberarea de adeverinţe de vechime în muncă fostelor unităţi angajatoare sau deţinătorilor arhivelor acestora.
Este necesar să solicitaţi instituţiei competente din celălalt stat membru implicat să transmită în România, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, documentele menţionate mai sus, aflate în posesia dvs., în vederea stabilirii drepturilor de pensie, în conformitate cu prevederile regulamentelor europene din domeniul coordonării sistemelor de securitate socială.
În perioada de tranziţie către schimbul electronic de date, comunicarea între organismul de legătură şi instituţiile competente din România în materie de pensii cu cele ale altor state este asigurată prin intermediul formularelor europene de legătură, convenite în aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi a Regulamentului (CEE) 574/72, aceste formulare menţinându-şi rolul şi modul de utilizare.
Principalele formularele standard de legătură în materie de pensii sunt următoarele:
a) E 202 - Instrumentarea unei cereri de pensie de bătrâneţe
b) E203 - Instrumentarea unei cereri de pensie de urmaş
c) E204 - Instrumentarea unei cereri de pensie de invaliditate
d) E205 – Atestat privind cariera de asigurat în.........(România)
e) E207 – Certificat privind cariera asiguratului
f) E210 – Notificarea deciziei cu privire la o cerere de pensie
g) E211 – Sumarul deciziilor
h) E213 – Raport medical detaliat
i) E001 – Formular de comunicare
După ce instituţiile competente ale statelor membre implicate îşi comunică, prin intermediul formularelor standard de legătură, toate informaţiile necesare, acestea vor emite decizii proprii privind admiterea sau respingerea cererii de pensionare, decizii pe care le vor comunica persoanei interesate şi/sau celeilalte/celorlalte instituţii competente.
Precizăm că nu este necesar ca solicitantul să îndeplinească simultan condiţiile necesare deschiderii drepturilor de pensie în toate statele membre implicate, drepturile de pensie fiind acordate cu respectarea prevederilor legislaţiilor naţionale în materie.

Director Executiv Adjunct
Terente Ciui