O VIAŢĂ DEDICATĂ CULTURII

Motive de ordin afectiv mă determină să conturez profilul spiritual al unui om care s-a dăruit cu tot sufletul şi puterea sa creatoare actului cultural. Abia după apariţia lucrării,,Enciu, file risipite dintr-o monografie’’, am aflat că în această localitate a văzut lumina zilei distinsul profesor şi cercetător Ioan Mircea Prahase. Acolo, în Enciu mi-am început cariera de dascăl şi cu mult înainte de mine, îşi făcuseră apostolatul părinţii săi, preotul paroh Vasile şi învăţătoarea Silvia. S-au mutat însă la Zagra, comuna unde, copilul de atunci îşi face clasele primare şi este învrednicit să cunoască graiul acestei zone pe care îl va pune mai târziu în tiparele lingvisticii româneşti..
Apoi, relaţia amândurora cu ilustrul profesor universitar Gavril Istrate, fostul său mentor la Facultatea de Filologie din Iaşi, originar din Neposul legendar., ne-a înnodat în mod indirect firul prieteniei. Nu în ultimul rând, mă simt dator cu această ,, incursiune’’de suflet faţă de distinsul profesor şi cercetător, pentru îngăduinţa care mi-a acordat-o să colaborez cu o serie de materiale la prestigioasa revistă de cultură ,, Studii şi cercetări etnoculturale’’.
De Năsăudul lui drag îl leagă frumoasele amintiri din anii de liceu petrecuţi în acest ,,Blaj al românimii nordice’’unde i-a avut profesori pe Grigore Găzdac şi Octavian Ruleanu, iar prieteni şi buni colegi pe Dumitru Tomi, Iacob Naroş, Lucian Bichigean, Ioan Seni şi alte câteva nume prestigioase din rândul intelectualităţii noastre
.Intrat la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii ,, Alexandru Ioan Cuza’’ din Iaşi, unde era decan prof. dr.dc. Gavril Istrate, Mircea Prahase se dovedeşte un student de excepţie, un tânăr care promitea foarte mult în domeniul filologiei şi al lingvisticii. Ori de câte ori venea domnul profesor acasă la Nepos, îmi spunea cât de mult se bucura de faptul că are studenţi năsăudeni foarte bine pregătiţi şi dornici de a face carte. Nu uita niciodată să-l amintească pe Mircea Prahase despre care avea numai vorbe de laudă.
Prietenia lor a continuat şi după ce universitarul a ieşit la pensie.La Bistriţa, se întâlneau de obicei la Complexul Muzeal, unde îşi depănau amintirile, puneau la cale tot felul de proiecte culturale, dezbăteau aspecte de filologie şi lingvistică, trimiteau spre tipar o mare parte din volumele neposanului intitulate,, Studii şi portrete’’ sau articole de mare interes cultural. Simpatia lor era reciprocă, atât din punct de vedere al preocupărilor lingvistice pe care le aveau, îndeosebi al graiului năsăudean, dar şi prin capacitatea lor intelectuală strălucită care le oferea posibilitatea să se întreţină ore în şir într-un dialog pe teme cu subiect academic.
Dacă Gavril Istrate a realizat un studiu deosebit de valoros intitulat,, Graiul din Nepos’’pe care l-a supus unei analize de rafinament lingvistic , bazată pe cunoaşterea nemijlocită şi profundă a configuraţiei dialectale a spaţiului năsăudean, Mircea Prahase a preluat de la Domnia sa dorinţa de a lărgi sfera de cuprindere a problematicii acestui domeniu.Primul pas l-a făcut prin lucrarea de licenţă,, Graiul satului Zagra’’, apoi, în anul 2004 elaborează lucrarea ,, Periplu istorico-toponimic : Valea Zăgrii’’, Editura,, Supergraph’’ Cluj-Napoca, în 2005 ,, Porecle şi supranume din bazinul superior al Someşului Mare’’, Editura ,, Supergraph’’, Cluj-Napoca şi în 2008 ,, Glosar regional ( judeţul Bistriţa-Năsăud ), Editura ,,Napoca-Star’’, Cluj-Napoca.
Volumul ,, Porecle şi supranume din bazinul superior al Someşului Mare’’este rodul unor anchete pe teren, efectuate în perioada 1967-2004, în 28 de localităţi, printre care şi Neposul, situate pe Valea Someşului, Sălăuţei şi Zăgrii, unde a chestionat 48 de informatori ( dascăli , primari, secretari de consilii locale sau simpli ţărani ), de la care a cules peste 250 de porecle şi supranume.
Ideea sondării acestei surse fertile şi inepuizabile a spiritualităţii româneşti din ,, Ţara Năsăudului, a fost apreciată în mod deosebit de filologul şi lingvistul ieşean Gavril Istrate, care spunea că, lucrarea cercetătorului Mircea Prahase,, se încadrează perfect în rândul unei serii de lucrări importante cu care năsăudenii se grăbesc să umple golul produs în cei peste 50 de ani de nerodnicie, în domeniul culturii şi al istoriei regionale şi să completeze verigile căzute ale unui lanţ’’, iar din punct de vedere ştiinţific ocupă un onorant loc în rândul unor lucrări elaborate de I.A. Candrea, Iorgu Iordan, Ştefan Pasca, Alexandru Graur, H.Sthal, Emil Petrovici, Nicolae Drăganu, Kis Emeşe, Aneta Stan, Vasile Ţâra’’, şi nu în ultimul rând, aş adăuga eu, Vasile Scurtu din Parva, cel care a elaborat impresionantul studiu în 1968, premiat de Academia Română, intitulat ,, Termeni de înrudire în limba română’’,foarte apreciat de oamenii de specialitate, atât din ţară cât şi din străinătate.
Mircea Prahase şi-a pus în valoare toată învăţătura primită de la mentorul său, dar şi a celorlalţi înaintaşi ai şcolii de lingvistică şi filologie din capitala Moldovei : Iorgu Iordan, Garabet Ibrăileanu, Alexandru Philippide etc. A adunat materialul, l-a selectat şi l-a pus în ordine alfabetică, apoi a explicat etimologia fiecărui cuvânt, pentru care a fost necesară consultarea unor dicţionare etimologice, folclorice şi etnografice.Sunt mândru că printre informatori mă aflu şi eu, reuşind să-i ofer din Nepos peste 100 de porecle şi supranume. Dincolo de efortul pe care l-a depus se află dragostea şi dăruirea sa profesională pentru care , un ideal implinit i-a dat naştere unui alt ideal.
,, Glosarul regional’’ este o continuare a drumului pe care a pornit cu atâta încredere şi pasiune. Peste 1.500 de cuvinte de tipul regionalismelor sunt cuprinse în această lucrare de mare travaliu, culese din acel spaţiu care ne-a ,,legănat copilăria’’ şi pe care Lucian Blaga l-a imortalizat prin sintagma,, veşnicia s-a născut la sat’’. Aceste cuvinte au circulat şi mai circulă încă în actuala zonă geografică a actualului judeţ. Ele ne mai nuanţează încă vorbirea, în special a celor de la sat, chiar dacă şi aici există o uşoară tendinţă de-a le scoate din uz.
Lucrarea este apreciată de către forul cel mai înalt- Academia Română. Academicianul Dumitru Protase scrie : ,,Glosarul regional, lucrare personală, vă face cinste , ca şi alte studii anterioare pe care le-aţi publicat’’, iar academicianul Constantin Ciopraga subliniază : ,,Se simte seriozitatea fondului spiritual transilvănean, persistă trăsăturile etnice cărora clerul şi şcoala le-au imprimat vibraţii durabile’’ Aprecieri deosebite sunt făcute şi asupra volumelor,, Periplu istorico-toponimic : Valea Zăgrii’’ şi ,, Fragmentarium’’’.
Opera profesorului şi cercetătorului Mircea Prahase are o cuprindere mult mai largă. S-a dovedit un monografist de excepţie prin elaborarea celor două lucrări de acest gen, intitulate,, Zagra,- o posibilă monografie’’ realizată în colaborare cu prof. Gavril Rus , în 1997 şi cea mai recentă, ,, Enciu, file risipite dintr-o monografie’’prin care se întoarce cu ochii minţii şi ai sufletului în satul în care a văzut zorii zilei. Se simte aici un licăr de dor şi nostalgie atât de sugestiv exprimate de versurile sale : ,, Şi acum, când mă întorc la voi nu vin/ Ca să ciocnesc în amintire pocalele cu vin / Ci ca un biet drumeţ să-mi iau simbria/ Din satul unde mi-am lăsat copilăria’’. Se observă preocuparea sa pentru elementele tradiţionale din viaţa satului , dar şi aspectele de lingvistică , toponimie, onomastică, pe care le evidenţiază cu grija şi priceperea unui adevărat cercetător şi om de litere.
Paleta operei sale, nu poate fi completă fără lucrările scrise în colaborare cu alţi autori, precum Ioan Chintăuan, ,, Bistriţa-Năsăud- Mediul şi viaţa’’, 2001, ,,Bistriţa- Năsăud- Oameni şi locuri’’sau ,, Rebreanu, Opere complete’’, volumele 19-23 sub redactarea lui Nicolae Gheran, în care formaţia sa filologică îşi spune cuvântul.
Cele 17 volume ale anuarului,, Studii şi cercetări etnoculturale’’ sunt marea împlinire a cercetătorului Mircea Prahase. Îi sunt foarte aproape de suflet pentru că a surprins în ele tot ceea ce înseamnă tradiţie, obicei şi limbă în zona Năsăudului. Revista însumează până în prezent peste 6000 de pagini şi are rubrici permanente, de la ,, Rebreniana, ,, Coşbuciana, la ,,Etnografica’’ şi ,, Filologica’’ în care , pe lângă specialiştii universitari, îşi pot spune părerea vizavi de cultura tradiţională şi dascălii care fac muncă de cercetare. ,, Am o satisfacţie deosebită, când mă uit în bibliotecă şi văd această muncă de o viaţă’’, spune coordonatorul acestei reviste. La fel de mare îmi este împlinirea pentru editarea,, Dicţionarului toponimic al lui Nestor Şimon’’, o lucrare de pionierat care a fost apreciată de critica de specialitate.
Fire exigentă şi dinamică, Ioan Mircea Prahase a ocupat funcţii importante pe tărâmul educaţiei şi al culturii. După absolvirea facultăţii a fost numit asistent universitar la Institutul de învăţământ superior din Suceava, apoi documentarist la Casa Corpului Didactic, director al Centrului Judeţean al Creaţiei Populare Bistriţa, director al Bibliotecii Judeţene , director al Complexului Muzeal şi senator în Parlamentul României. Peste tot şi-a onorat funcţiile în care a fost promovat cu responsabilitatea omului de mare ţinută morală şi profesională, bucurându-se de aprecieri şi înalte consideraţii. Dovadă sunt numeroasele sale diplome şi distincţii primite în cei peste 40 de ani de activitate desfăşurată în acest domeniu atât de drag sufletului său.El rămâne în analele instituţiilor pe care le-a condus ca o personalitate marcantă a judeţului nostru.