Fragmente

Podul de piatră s-a dărâmat,
A venit apa şi l-a luat...

Prin parc,
Frunzele mă privesc tăcute, cu ochi verzi,
Scuturându-şi discret veşmântul de ploaie –
Păşesc rar şi încet, să nu le tulbur
Repetiţiile lor îndelungi;

Din pământ cresc muşuroaie de nelinişte,
De parcă cineva încearcă intrarea în lume,
Ca un păianjen se-ntind pe alei
Previziunile zilei de azi şi de mâine,
Aerul se clatină de căldura cuptoarelor -
E vară şi corabia e încărcată până la refuz;

Câţi vor ajunge dincolo întregi?
Câţi vor ajunge dincolo întregi?

Nu sunt decât o bucată de marmură
Din care o parte lipseşte -
Natură moartă fără tine
Şi atât de frumoasă,
O statuie sfărâmată şi ridicată la loc,
Amintire imperfectă din viaţa de dinainte –

Tu,
Bucură-te, că nu te va lua valul,
Bucură-te, absent,
Bucură-te, nevăzut,
În căutarea paradisului pierdut, rănit, uscat!

Oare e semn bun sau semn rău că:

Podul de piatră s-a dărâmat,
A venit apa şi l-a luat?...