Pr. Vasile Beni: Viaţa şi minunile Sfântului Dimitrie cel Nou

Dragii noştri credincioşi!

       Sinaxarul la această sărbătoare ne spune că Sfântul Dimitrie cel Nou,  care se sărbătoreşte la 27 octombrie în fiecare an în  calendarul nostru creştin ortodox a provenit  dintr-o familie săracă.

       Pentru a ajuta la întreţinerea familiei, păştea oile şi vacile locuitorilor din satul său pe malurile înverzite ale râului Lom.

         Odată, pe când păştea vitele satului Basarabov, a călcat cu piciorul într-un cuib de pasăre şi din greşeală a omorât puişorii. Mustrat de conştiinţă, şi-a pedepsit piciorul vinovat şi nu l-a mai încălţat trei ani de zile, umblând cu el desculţ vară şi iarnă, răbdând cu bărbăţie gerul iernii şi loviturile pietrelor.

       Întrucât în stâncile de pe malul râului îşi săpaseră chilii mai mulţi călugări, fără îndoială că îi vizita adesea. Atras de asprimea vieţii monahale, s-a retras în una dintre peşteri, dedicându-se unei vieţi de rugăciune, post şi priveghere. Sporind în viaţa duhovnicească, a devenit o pildă de vieţuire creştină atât pentru călugării din apropiere, cât şi pentru oamenii simpli. Nu se ştie câţi ani a trăit în acea peşteră, dar iconografia îl înfăţişează ca pe un bărbat matur, chiar în vârstă. Tradiţia spune că şi-a cunoscut dinainte ceasul morţii, pregătindu-se precum se cuvine. S-a aşezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu.

     Conform tradiţiilor locale, moaştele sfântului  Dimitrie cel Nou au fost descoperite în mod minunat. O fetiţă bolnavă l-a visat într-o noapte, spunându-i că o va vindeca, dacă le va cere părinţilor să îi scoată moaştele din apă. Mergând pe malul râului, credincioşii şi preoţii au văzut mai multe luminiţe licărind deasupra apei. Săpând în albie, au aflat moaştele întregi ale sfântului. După ce le-au curăţat de mâl şi pietriş, le-au aşezat într-o raclă, în biserica satului.

       Auzind despre această descoperire, domnitorii Ţării Româneşti au încercat să le aducă în ţară. Ele au ajuns mult mai târziu la Bucureşti, în timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774. Trecând prin apropierea Bucureştiului, mitropolitul Grigore al II-lea şi negustorul macedoromân Hagi        Dimitrie l-au rugat să dăruiască moaştele poporului român. Astfel, din iunie 1774, moaştele Sf. Dimitrie Basarabov se odihnesc în Catedrala patriarhală din Bucureşti.

    Câteva dintre minunile sfântului Dimitrie cel Nou. Este considerat ca fiind ocrotitorul Bucureștiului, iar procesiunea cu sfintele sale moaște de-a lungul timpului au făcut minuni, în viața românilor.

      În Pisania Mitropoliei Române este menționată întâmplarea din anul 1815 când  racla cu moaşte a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureştiului, la insistența domnitorului Caragea. Acesta spera să oprească epidemia de ciumă, răspândită în toată țara. Și minunea s-a împlinit.

       În anul 1831, crezând în puterea moaștelor, generalul Paul Kiseleff a solicitat clericilor ca moaştele Cuviosului să fie scoase din nou în procesiune în Bucureşti. În acel an, epidemia de holeră făcea ravagii în ţară.  Și Cuviosul i-a  scăpat din nou  de necaz pe români.

       Cuviosul Dimitrie a venit în ajutorul românilor şi în timpul secetei din anul 1827, în vremea domnitorului Grigore Ghica. Atunci,  racla cu moaştele Cuviosului, însoţită de preoţi şi de credincioşii Capitalei, a fost purtată prin Bucureşti. Deoarece domnitorul Ghica credea în puterea făcătoare de minuni a moaştelor s-a rugat alături de credincioşi ca Sfântul să aducă ploaia. Şi, la scurt timp a căzut o ploaie binefăcătoare peste ţară. 

       Să ne rugăm și să-l cinstim, să-l cinstim și să ne rugăm sfântului Dimitrie cel Nou și să zicem în filă de acatist: Bucură-te, cel ce ești om ceresc; Bucură-te, cel ce ai fost înger pământesc; Bucură-te, cel ce câștigi tuturor pocăință ca să se mântuiască; Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! Amin!