Veronica Știr: Colind

Fulgi moi, pufoşi, plăcinte fierbinţi
din făină nula,
obiele peste piciorul reumatic al muntelui.
Sclipiri din ochi de jivine flămânde.
Faţete de diamant. Cuarţ, cristal,
irizări viorii pe strunele serii…
Nu te prinde-n hora ţurţurilor,
s-ar putea să cazi săgetat…
Răzbate abur cald dintre vaci, miros
de otavă înflorită cu cimbrişor de câmp.
Cuminţenia firului de tort, înşirat pe rășchitor
În pod, pe zgleme, prin fum,
şuncă slănină, cârnaţi…

Din hornurile cuptoarelor de pâine fum harnic, scântei…
Arome de cozonaci
Cu vanilie şi lămâie dezmiardă nările copiilor
grupuri, grupuri, cu cojocele şi glugi,
cu bâte voiniceşti…
Organizate din timp, pe preferinţe,
rudenii, vârstă, prietenii, îşi iau unul altuia
colindul din gură, în canon.
La geamuri, printre florile de gheaţă,
beteală şi artificii
Primiţi ajunul de crăciun, jupâne gazdă?
Primim, primim
Luându-şi răsplata, grupul cedează locul altuia
Viflaime, Viflaime…

Haideţi cu toţi să privim
Acolo spre Ierusalim
Acolo vine Hristos
Să ne-arate coasta sa
Cum a străpuns sulița
Alt grup:să ne-arate palmele
Cum le-a străpuns cuiele
Din vârful colinei: Aseară pe-nserate …Sara Crăciunului nost
Haideţi măi la lelea Măriucă, dă câte cinci nuci…
Aveam o prietenă, Valerica, glasurile frumoase acompaniate de armonica ei,
aduceau câştig dulce…

Târziu, în noapte, după număratul nucilor, printre troiene îmbătrânite
bărbaţi şi femei colindau de la o casă la alta, cum ar rosti rugăciuni
ce străpung catedrala