Drapelul

Mă aflam în balconul apartamentului surorii mele (etajul IV). Blocul are faţada spre sud, deci beneficiază de mai tot soarele zilei. De aici ai şi panorama căii ferate, la o distanţă de o jumătate de kilometru.
La un moment dat, a apărut dinspre stânga un mărfar.
Încă din copilărie, soră-mea obişnuieşte să numere vagoanele de marfă. Aveau să fie 35, dar am fost cuprinşi amândoi de o măreaţă mirare. Fiecare vagon avea înfipt drapelul României. Deci, 35 de drapele. De unde venea garnitura aceasta, ce conţinut va fi avut, încotro se îndrepta ? Urma să iasă din ţară ? Încotro, încât cineva, din staţia de pornire a hotărât ca vagoanele să fie însoţite, fiecare, de steagul nostru naţional ?
În aceeaşi zi sau ulterior aş fi putut să am informaţiile necesare. Totuşi, am preferat să rămân aşa, cu nedumerirea unui fapt neaşteptat şi emoţionant.
*
Anul trecut, o televiziune bucureşteană a pus la cale confecţionarea celui mai întins drapel naţional din lume. S-a reuşit, iar fapta a fost consemnată în „Cartea recordurilor”.
Ei bine, la Beclean edilii oraşului au înălţat cel mai înalt drapel românesc din ţară. Pasagerii, în trecere, recunosc că n-au mai văzut aşa ceva în spaţiul românesc.
*
În Canada, la Montreal, unde şed nepoţii mei, Dan (cel mic, 13 ani) a ţinut să fixeze pe peretele camerei sale drapelul românesc. Nu l-am întrebat de ce, dar am înţeles că şi astfel e un mod de a-şi manifesta dragostea pentru acest roşu-galben-albastru a nostru, deşi este născut pe pământ canadian.