Livada de aur a ing. Gherman de la Feleac

Ca să ajungi în Feleac (comuna Nuşeni) este absolut obligatoriu să circuli pe Drumul Judeţean Chiraleş – Nuşeni. Este impropriu să-i spunem judeţean deoarece, pe unele porţiuni, este impracticabil. Dar să lăsăm pe şoferul care ne însoţeşte să-şi descarce nervii pe mai marii drumurilor şi să ne bucurăm, la intrarea în Feleac, de o privelişte fermecătoare, un adevărat colţ de rai. Inginerul silvic Gheorghe Gherman, stabilit aici în urmă cu vreo 25 ani, ne invită, mai întâi, într-o curte bătrânească de când veacul. Intrăm, aşadar, într-o gospodărie care impune un mare respect. O curte –muzeu în care sunt, la loc vizibil, o sanie, un car, alte obiecte care ţin de îndeletnicirile tradiţionale, toate păstrate ca într-un muzeu în aer liber. O şură imensă, un grajd care confirmă bogăţia de altădată a celor care trăiesc aici. Curtea, străjuită de pomi, are un aer de bătrâneţe şi te face să te gândeşti că au în spate o istorie. Intrăm în livadă. Pomii – meri, peri, pruni – sunt aliniaţi inginereşte. Gheorghe Gherman este specialistul silvicultor, îndrăgitor al horticulturii. A învăţat din mers cum să planteze şi cum să îngrijească un pom sau o viţă de vie. Ne povesteşte cu lux de amănunt primele zile de început în ale pomiculturii. Prin 1991-1992 a cumpărat primii pomi fructiferi, fiind îndrumat de inginerul de la pepiniera din Baţa. Apoi, un alt specialist, inginerul Coman de la Sîniacob l-a ajutat la pichetat, la plantat şi aşa mai departe. Pomii tineri din livadă fac casă bună cu cei mai bătrâni, rămaşi acolo pentru frumuseţea peisajului. Prunele, acum toamna, mai au încă bruma de culoare dovedind că şi în acest an producţia este bună.
Părăsim livada de lângă casă spre a intra, după câteva sute de metri într-o altă livadă nouă, modernă, aflată pe rod. Aici, într-adevăr, se aplică o tehnologie ca la carte. Suntem pe tarlaua Pe Poderei. Sute de meri şi pruni, în total 302 sunt aliniaţi şi te îmbie să-i culegi. „Săptămâna aceasta intrăm la recoltat”, ne asigură ing. Gherman. E producţie bună. „Dacă am respectat toate verigile tehnologice, tratamente, fertilizări, şi producţia de prune şi de mere este pe măsură”. În acelaşi trup a livezii intrăm în via nobilă. O vie cu peste 600 butuci de Fetească, Muscat, Pinoit Gri, strugurii aflându-se în pârgă. Peste vreo 30 zile va începe „siretiul”, o adevărată sărbătoare. Întreaga livadă de aici este îngrijită aidoma unui copil în scutece, cum glumeşte cineva.
Ne urcăm într-o Dacie Papuc şi ne ducem „La vii”. Străbatem un drum de hotar printre livezi cu pomi bătrâni şi uscaţi, lăsând în dreapta vii părăsite, în pârloagă. Singura excepţie este a inginerului Gherman. Şi aici, struguri de cea mai bună calitate aşteaptă, nu peste multe zile, să intre în cramă. Este un alt spectacol al belşugului. Păcat că alţi gospodari din Feleac şi-au lăsat viile pradă nepăsării, vinul de viaţă lungă fiind înlocuit cu berea la 2,5 l. Inginerul Gherman este un exemplu, prin faptul că a reuşit să redea producţiei terenuri lăsate pustii. Pământul de la Feleac îi cheamă şi acum pe gospodari să fie lucrat. Exemplul ing. Gherman a fost deja preluat de un alt „străin” al satului, care, încet-încet, îşi înfiinţează o plantaţie pomicolă. Ne reîntoarcem la casa bătrânească de pe o uliţă lăturalnică şi intrăm în beciul sănătos, unde peste puţină vreme va începe procesul de vinificaţie. Aici există un vechi calendar al vinului. Se reglează temperatura, durata fermentaţiei, când se ia de pe drojdie, totul făcut ca un adevărat enolog. Numele lui Gheorghe Gherman este cunoscut prin ceea ce face, fiind un exemplu pentru cei care doresc să înnobileze pământul şi să-l facă să rodească.
....................................
Citiţi ediţia print !