Pr.Vasile Beni: MEDITAȚIE LA DUMINICA FLORIILOR
Sâm, 04/04/2015 - 21:02
Fiul lui Dumnezeu vine să spele picioarele omului
Care au fost motivele suirii Domnului la Ierusalim? Cum este întâmpinat Hristos și de ce este trist? Care este semnificația creștină a ramurilor de salcie? Ce ar trebui să facem în săptămâna mare?
Duminica Floriilor este ziua în care prăznuim Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, ca împărat biruitor, dar cu înfăţişare smerită, venind călare pe mânzul asinei, împlinire a unei profeţii făcute cu 400 de ani înainte de venirea lui Mesia. După Sfântul Gherman I al Constantinopolului şi Nicolae Cabasila, drumul Mântuitorului spre Ierusalim şi spre Pătimirile Sale este comemorat la fiecare Liturghie prin Vohodul sau Ieşirea Mare. Preotul iese din altar pe uşa dinspre miazănoapte cu darurile pregătite la proscomidiar, în timp ce strana cântă "Ca pe împăratul tuturor să-L primim...", traversează naosul, pentru a intra înapoi prin uşile împărăteşti. El poartă sfântul potir şi sfântul disc, pe care sunt aşezate miride (pentru îngeri, sfinţi şi credincioşii vii şi adormiţi), semnificând universul întreg adunat în jurul Domnului Iisus Hristos, reprezentat prin Agneţ.Iar darurile sunt duse în altar spre a fi îndumnezeite și transfigurate.
Care au fost motivele suirii Domnului la Ierusalim?-cel puțin două:-părintele Alexander Schmemann în lucrarea "Postul cel Mare",zice:,, noi nu ne aducem aminte doar de un fapt istoric, ci trăim acel eveniment "astăzi". Biserica accentuează prin imnografia sa, în mod paradoxal, că fapte apuse demult se întâmplă aievea, "astăzi", în cadrul spaţiului său sacru şi liturgic. În Duminica Floriilor se cântă "Astăzi vine la Ierusalim…", în Vinerea Mare: "Astăzi este înaintea lui Pilat…", la Naşterea Domnului: "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte…".Aşadar, credincioşii nu comemorează doar nişte evenimente obiective, la nivel de idee, intelectual, ci participă duhovniceşte şi afectiv la bucuria şi tristeţea Domnului, convertind faptul istoric într-un "eveniment pentru noi, pentru mine". Şi, în acest sens, postim, ne subţiem grosimea trupului, dăm la o parte piatra nesimţirii de pe inimă, ne căim, ne înduioşăm, vibrăm la Intrarea Domnului în Ierusalim. Simţim prezenţa şi Pătimirile Mântuitorului, aşa cum cei care se iubesc îşi simt durerile unii altora, chiar dacă se află la distanţe mari unul de altul. De aceea, "Postul este adevărata pregătire pentru marele "astăzi" al Paştelui".Însă ne întrebăm : de ce vine Iisus la Ierusalim?
-1) El vine pentru că legea evreiască îi cerea fiecărui iudeu să meargă măcar o dată pe an la Templul din Ierusalim ca să aducă jertfe lui Dumnezeu.
-2) Domnul suie la Ierusalim, cu o săptămână înainte de Pătimiri şi de Învierea Sa din morţi, pentru a împlini o profeţie făcută cu mai bine de 400 de ani înainte. Astfel, Sfântul Prooroc Zaharia spunea: "Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (Zaharia IX, 9). Pentru că nu forţa, ci iubirea va caracteriza relaţiile în acea Împărăţie,iar Membrii ei vor fi nevinovaţi asemenea copiilor".
-3)Fiul lui Dumnezeu- vine îngenunchează și spală picioarele omului-de ce?pentru că Hristos nu s-a smerit doar în fața lui Dumnezeu ci și în fața omului.
Cum este întâmpinat Hristos-și de ce era trist?
Într-un fel Îl întâmpină copiii, bărbaţii şi femeile cu inima curată, altfel cărturarii şi fariseii, care aşteptau mai mult un Mesia eliberator politic de sub stăpânirea romană decât un Mântuitor de sub robia păcatului.Copiii, cu toate că erau neştiutori şi neînvăţaţi, teologhiseau "în chip desăvârşit cu privire la Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om pentru noi, înălţând imn îngeresc din gurile lor. Întrucât aşa precum îngerii la naşterea Domnului au psalmodiat: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace" (Luca 2, 14), tot aşa şi aceştia de acum la intrarea Lui (în Ierusalim) au cântat înălţând acelaşi imn: "Osana Fiului lui David; osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9)".
De ce era trist atunci?-pentru că dincolo de osanale El vedea crucea Golgotei,pentru că atunci cei care acum îi strigă,,osanale”,vor striga :,,răstignește-L,răstignește-L”.Era trist pentru că vedea cum un ucenic îl v-a vinde, un altul se leapădă,ba chiar cum toți îl părăsesc.Era trist pentru că vedea procesul,batjocura,bătaia și cununa de spini,moartea pe cruce,pe toate acestea le vedea.Iar tristețea Lui nu era una obișnuită ci una amară,de aceea plânge pentru cetate,dar și pentru neamul său care avea să moară pentru necredința lui.
De ce este trist acum?-pentru că El Iisus vrea să intre în cetatea sufletelor noastre și de multe ori noi nu-l primim ,iar dacă îl primim după aceea de multe ori îLrăstignim.Este trist pentru că El ne îndeamnă la iubire,iar noi ne îndreptăm spre ură.Este trist pentru că El ne îndeamnă la pace,iar noi căutăm războiul.Este trist,pentru că El ne iubește iar noi ne dușmănim.
Care este semnificaţia creştină a ramurilor de salcie?Urmând evlaviei mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Domnul Hristos cu frunze de palmier sau finic, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, prin rugăciune şi stropirea cu agheasmă, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi, ce simbolizează biruinţa vieţii asupra morţii. În studiul "Salcia: simbolul morţii şi al vieţii", prof. dr. Remus Rus afirma: "Folosirea în cult a salciei nu este doar o simplă acomodare la mediu, ci îşi are bogăţia ei, funcţia ei simbolică în viaţa rituală a Bisericii creştine". Pot fi evidenţiate cel puţin trei semnificaţii principale ale salciei: ea simbolizează pe Domnul Hristos şi mlădiţele Sale, adică sufletele credincioase şi bune, taina fecioriei Mariei, sufletele renăscute prin baia botezului.Salcia plângătoare ne aduce aminte de pocăința din timpul postului,de multele metanii,de multele rugăciuni,de multele lacrinmi ale pocăinței și de plecarea noastră sub epitrahilul preotului duhovnic,spre a ne mărturisi păcatele,spre a primi iertare și a ne curăți de păcate. Ce ar trebui să facem în săptămâna mare?-fiecare zi înscrisă în calendar ne aduce aminte de evenimente din viața Mântuitorului,a Maicii Domnului,dar și a sfinților,însă zilele din această săptămână sunt sfinte și mari ,pentru că în ele se petrec evenimente importante din viața Mântuitorului.De aceea este bine cel puțin trei lucruri să facem:
- să iertăm celor care ne-au greșit ,pentru că și Iisus ne arată cum ne iartă chiar de pe crucea Golgotei-,,Părinte iartă-le lor că nu știu ce fac”să iertăm toate pentru ca să ne putem bucura de înviere.
-să ne spovedim-pentru că spovedania ne aduce pacea cu Dumnezeu ,cu aproapele ,dar și cu noi înșine.
-să ne cuminecăm sau să ne împărtășim- pentru că cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu petrece întru Mine și Eu întru el.
Să nu uităm că Fiul lui Dumnezeu vine la Ierusalim să spele picioarele omului-oare suntem pregătiți pentru aceasta?-este o întrebare la care să ne răspundem fiecare în parte.Amin!
Meniu principal
Ultimele stiri
Cultura
Comentarii
Ionela Palmeta -
Vin, 10:53
La mulți ani Bibet 🤩
Ioana -
Vin, 10:19
Felicitari, Doru!!!
Cacior Liviu -
Vin, 06:02
Există o secție foarte buna și te vindecă urgent de boala de a te crede sfânt.
Cacior Liviu -
Vin, 06:02
Există o secție foarte buna și te vindecă urgent de boala de a te crede sfânt.
Dan -
Vin, 05:37
Nu gasesc articolul si pe Facebook, asa ca va scriu aici:Felicitari Doru, Dorothea si Sofia!
Aniversări
Cele mai sincere urări de sănătate, bucurii, liniște sufletescă şi împliniri, adresăm în ceas aniversar, doamnei JENIŢA NAIDIN, scriitor, publicist...
În zi de naştere, adresăm calde urări aniversare părintelui VIOREL ŢERMURE, preot paroh la Nimigea de Jos.
În zi aniversară, adresăm profesorului ATTILA ANTAL, director adjunct al Colegiului Naţional „Andrei Mureşanu” Bistriţa, alese urări de sănătate,...
In Memoriam
A plecat la Domnul, la vârsta de 84 de ani, Iacob Tătaru un artist adevărat: instrumentist talentat, prezentator de spectacole folclorice și un...
Divertisment
„De nu-mi spunea el, cu franchețe, / Că-s grav bolnav, că-i vai de mine / Trăiam ca prostul, mult și bine / Și-aș fi murit de bătrânețe”.
Adaugă comentariu nou