Duminică, la Şirioara

Menţionată prin secolul al X-lea, când în apropierea satului, într-o pădurice se afla o puternică fortificaţie, o cetate medievală, localitatea Şirioara trăieşte prin oamenii locului şi prin istoria ei. Se pare că, cetatea a fost distrusă în timpul bătăliei de la Chiraleş din anul 1068, când oastea condusă de Osul a fost înfrântă de regele Ladislau. O documentare despre Şirioara, făcută duminică, începe cu mersul bătrânilor, şi nu numai, la biserică. Lăcaşul de rugăciune, cu hramul Sfântul Ioan Gură de Aur, a fost edificat în urmă cu exact 80 de ani. De-a lungul anilor, aici au slujit preoţi vrednici, amintindu-l pe Gavilă Mureşan, acum pensionar, în vremea căruia biserica a fost înfrumuseţată şi apoi resfinţită. În interiorul ei sunt pictaţi ierarhii eparhiei Clujului, vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu, Arhiepiscopul de Alba Iulia – Irineu şi Episcopul Vasile Someşanul. Tot în Sfânta Biserică sunt pictaţi mari ctitori şi sfinţi ai neamului: Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu. De la 1 decembrie 2009, slujeşte cu mult har şi dar tânărul preot Radu Petri, un vrednic chivernisitor al treburilor bisericeşti şi, în acelaşi timp, un orator de mare calibru.
Cuvântul de învăţătură despre iubirea vrăsmaşului, rostit pe înţeles şi cu înţeles, a fost gustat cu mare atenţie de cei peste 80 de enoriaşi prezenţi. Cântăreţii Ioan Greluş, Ioan Măgheruşan şi Ioan Bălan au completat frumos o slujbă duminicală cu o mare încărcătură duhovnicească.
Către amiază, discutăm cu „primarul” satului, consilierul Arghir Zăgrean, un om dăruit comunităţii, aflat acum la cel de-al treilea mandat. „Sunt încă destule probleme care-şi aşteaptă rezolvarea. Prin sat trece conducta de apă potabilă, magistrala Chiraleş – Şieu Odorhei. Apa trece, dar deocamdată nu se opreşte şi în robinetele gospodarilor”. Primarul comunei Şieu Odorhei, Sorin Sfintean, ne-a asigurat că până la sfârşitul acestui an, respectiv 2015, lucrarea va fi finalizată şi la Şirioara, în caz contrar banii destinaţi acestui obiectiv se vor duce pe apa sâmbetei. L-am întrebat pe domnul primar şi despre drumul de pe „Dorhoi”. Când va fi asfaltat? Răspunsul edilului şef din Şieu Odorhei: „Proiectul este întocmit, au fost întreprinse şi celelalte documentaţii, astfel că, în anul viitor şi acest drum va fi asfaltat”. În această zonă se află, bine conservată, şi Biserica Reformată, declarată monument istoric. „Ar mai fi şi în discuţie, ne spune consilierul Arghir, şi Căminul Cultural, altfel funcţional, dar care ar necesita şi câteva reparaţii curente”.
În centrul satului se află un parc cu arbori seculari. O oază de verdeaţă, o sursă de a ozona localitatea. Sătenii nu au defrişat parcul donat comunităţii de urmaşii fostului proprietar. Primarul Sfintean are un gând bun şi cu acest parc – să acceseze fonduri europene şi să transforme zona într-un centru cultural. În incintă este şi şcoala, unde clopoţelul nu mai sună. Cei câţiva copilaşi învaţă la Şieu Odorhei, fiind transportaţi cu maşina şcolii. Să-i vezi pe cei din ciclul primar, iarna, pe frig şi zăpadă dimineaţa aşteptând cursa este o situaţie greu de înţeles de părinţii elevilor. Demersul sătenilor a rămas fără rezultat – „nu există efectivul necesar”.
Trăiesc în cele 98 de case peste 200 de suflete. Mai mulţi bătrâni. Anuca Petraş are 90 de ani, Vasile şi Maria Vultur au împreună vreo 180 de ani. Alături de mai tinerii, de vreo 60-70 de ani, lucrează terenul, au tractoare, vreo 12, cresc animale (22 vaci cu lapte faţă de 160 în urmă cu 10 ani), Adrian Suciu şi Ioan Măgheruşan fiind „fruntaşi” în acest domeniu. Aşa cum Leonid Turcu sau domnul Dănuţ cresc un număr mare de oi. Deşi au mai venit orăşeni acasă, stabilindu-se în Şirioara, ridicându-şi gospodării solide, totuşi, satul, la fel ca multe altele, din păcate, îmbătrâneşte. Se duc bătrânii (zece au plecat anul trecut ceruri), de trei ani niciun botez (ultimul al copilului preotului), cununii în şase ani doar două, aşa că, Şirioara îmbătrâneşte. Duminica, către orele amiezii, oamenii ies la şosea. Pe aici trece DJ 151, îşi fac planuri, beau o bere, discută politică şi privesc cu optimism viitorul. Din firea lor, şiriorenii sunt optimişti şi binevoitori. Iar duminica se încheie aşa cum a început, cu biserica, aici s-a săvârşit Taina Sfântului Maslu, cu participarea unui sobor de preoţi şi a multor credincioşi din sat şi din localităţile învecinate.