,,Ephemeride’’, o carte de publicistică culturală

Andrei Moldovan este cunoscut în arealul nostru cultural ca unul dintre cei care ştiu să întreţină cu succes temperatura actualităţii critice. El s-a făcut remarcat şi în publicistică, dând fenomenului cultural valoare şi echilibru. Această preocupare se reflectă în noua lui carte intitulată,, Ephemeride’’, apărută în Editura,, Limes’’ 2016, în care, prima parte, intitulată ,,Cum ar putea îngheţa mucul condeiului’’ cuprinde texte ce oglindesc atitudini determinate de evenimente sau teme intrate în cotidian, iar în partea a doua, numită ,,Oameni în loden’’ sunt texte ocazionale, uneori notaţii sintetice sau prefeţe la cărţi ale confraţilor în ale scrisului, aşa cum menţionează el însuşi în,, Notă asupra ediţiei’’.
Acest volum rotunjeşte pe deplin statutul său de scriitor şi publicist cultural, insuflând cititorului bucuria lecturii şi oferindu-i o cheie de nepreţuit în accesul la lumea literaturii. Sunt însemnări scurte, de 1-2 pagini de carte, bogate în conţinut, atractive, care nu plictisesc, ci mai degrabă trezesc interesul şi curiozitatea prin informaţia pe care o prezintă.Găsim aici, interpretări, judecăţi de valoare, argumente, expuse într-un mod captivant, favorizat de talentul scriitoricesc al autorului.
Andrei Moldovan scrie într-un mod sărbătoresc, are un stil al argumentărilor elegante, înnobilat de expresivitatea expunerii.În general, textele se referă la valorile noastre culturale, cu predilecţie pentru marii creatori din diverse domenii ale artei. Cartea se deschide cu o reflectie asupra sculptorului Constantin Brâncuşi, căruia îi acordă o atenţie sporită, îndemnându-ne la meditaţie prin articolele : ,,Brâncuşi în Montparnase’’ şi ,,En attendant Brâncuşi’’, apoi continuă cu o notă despre publicistica lui Eminescu, dar vorbeşte în mod elogios şi despre ,,Umbra cea vie a lui Liviu Rebreanu’’, adică Niculae Gheran, alături de care a depus o piatră la temelia cunoaşterii vieţii şi operei romancierului năsăudean, scriind volumul ,,Liviu Rebreanu prin el însuşi’’.
Demersul publicistic al lui Andrei Moldovan este însoţit de o viziune echilibrată şi un respect deosebit faţă de personalităţile culturale, precum Ioan Alexandru, Radu Mareş, Ion Vlad, Dumitru Radu Popescu şi alţii, evidenţiind forţa lor creatoare şi lumina în care sunt învăluiţi. Nu-l scapă din vedere nici pe ,,ambasadorul literaturii române’’, Jean-Louis Courriol, cel care a tradus în limba franceză şase cărţi ale scriitorului Liviu Rebreanu.
Din cuprinsul acestei cărţi aflăm şi câteva opinii despre viaţa unor reviste ca : ,,România literară’’, ,,Mişcarea literară’’şi chiar ,, Răsunetul cultural’’, dar şi despre,,Academia Română’’ rămasă cu patrimoniul nerecuperat. Interesante sunt şi articolele : ,,Democraţie şi cenzură’’, ,,Dacă lumea ar fi limpede…’’ prin care dezbate probleme actuale ale vieţii culturale. Cu un sentiment uşor nostalgic scrie despre ,,Sala Baudelaire’’ de la Liceul ,,Petru Rareş’’ din Beclean, sală în care au citit ori au comentat cândva autori renumiţi ai scrisului românesc.
Consecvenţa opiniilor sale privind promovarea valorii şi a talentului în literatură este semnalată în textele : ,,Poeţi fără poezie’’sau ,,Jos cu literatura română’’. Autorul îşi exprimă regretul faţă de dispariţia muzeelor ,, Liviu Rebreanu’’ din Valea Mare (Piteşti ) şi ,,Octavian Goga’’ de la Ciucea, arătând că, odată cu pierderea lor, am intrat într-o sărăcie spirituală care se datorează mafiei retrocedărilor. Cu aceeaşi nostalgie caracteristică, Andrei Moldovan evocă anii copilăriei sale ( Nu ştiu alţii cum sunt…, Omul în Loden ), vorbeşte cu drag despre prietenia lui cu Ioan Alexandru, Vasile Sav, Petru Poantă şi Valentin Raus, lăsând cuvintele să se topească în tiparul sufletului său. ,,Ephemeride’’ este o carte de actualitate cu o mare încărcătură de idei şi frumuseţi spirituale.