A plecat dintre noi fătul Toderică din Chiraleş

La sfârşitul sfintei liturghii din Duminica de după Înălţarea Sfintei Cruci, părintele Horaţiu, cu un glas încărcat de durere şi tristeţe, anunţa că fătul Toderică, ajutorul lui de nedespărţit, a fost chemat la Domnul, în ceruri, în ceata îngerilor.

         Toderică Lechinţan, fătul Bisericii din Chiraleş, a trecut fulgerător de repede, pe neaşteptate, din lumea aceasta în cea veşnică, acolo unde nu este nici tristeţe, nici durere, în lumea celor drepţi. Acum, când vorbim la trecut, de fătul Toderică mă gândesc la cel care a fost un om de omenie, un om bun. Ce să apreciez mai mult: omul credincios, gospodarul desăvârşit ori părintele iubitor şi grijuliu până la sacrificiu? Fiind gospodarul bisericii, şi-a îndeplinit cu râvnă creştinească îndatoririle ce i-au revenit. Prezent duminica şi în sărbători la sfânta liturghie, ştia să le fie de ajutor semenilor. Biserica, îngrijită şi mereu primenită i se datorează şi lui. Eu, spunea cu lacrimi în ochi părintele Horaţiu, îi resimt cel mai mult plecarea mult prea devreme. S-a îngrijit de zona în care s-a aflat vechea biserică de lemn (azi monument istoric), unde împreună cu un alt credincios a ridicat o troiţă ca semn al dăinuirii noastre creştineşti. Dar toţi cei ce l-au cunoscut resimt dureros despărţirea, simţindu-ne datori să-i transmitem un gând de mulţumire.

         A fost, apoi, un om dăruit semenilor. I-a reprezentat pe săteni în calitate de consilier în legislativul comunal. S-a zbătut pentru introducerea apoi în sat. Un merit pe care nu-l contestă nimeni. Era un model de gospodar şi un slujbaş desăvârşit. Dar înainte de toate era un familist deplin. Era mândru de familia sa, a fost un soţ iubitor, un tată care se bucura cu bucurie mare de împlinirile celor trei băieţi şi ale celor patru nepoţi. Parcă este nedrept ca după ce ai trăit 48 de ani alături de soţie, ţi-ai crescut copiii, ţi-ai văzut nepoţii, să pleci aşa, pe neaşteptate lăsând în urmă multe lacrimi şi durere. Drept ar fi fost să mai trăieşti încă câţiva ani (a avut 73) şi, privind în urmă, să mulţumeşti şi să fii fericit de cele reuşite în viaţă. Aşa a fost voia Domnului, ca pe cei plăcuţi Lui să-i cheme mai devreme în împărăţia cerească.

         Acum, când fătul Toderică din Chiraleş ne priveşte din înaltul Cerului, rememorând multe clipe de viaţă trăite împreună, ca doi buni vecini, îmi vin în minte câteva versuri ale unui mare poet moldovean: Nu am moarte cu tine nimic/ Eu nici măcar nu te urăsc/ Cum te blestemă unii, vreau să zic/ Nu frică, nu teamă/ Milă de tine mi-i/ Că n-ai avut niciodată mamă/ Că n-ai avut niciodată copii.