NODURI ÎN HAOS

Menuţ Maximinian, poet, prozator, eseist, cercetător, dar şi un strălucit jurnalist,editează la Editura “Eurobit” Timişoara în 2o12 volumul de poezie “Noduri în haos într-o ţinută grafică excelentă, tiparul fiind efectuat la S.C. “Karuna” SRL Bistriţa.
Titlul volumului “Noduri în haos”este luat după poezia cu acelaşi titlu de la pagina 37 din carte şi care încheie partea a doua a volumului, “ CASĂ LUMINII”; subintitulat “Cotidiene” şi descifrând faptul că din “haosul” său creat artificial se desprinde faptul că în sufletul poetului “Se înghesuie sentimente sumbre./Îmi umplu deznădejdea/ Cu fumuri de ţigară”. Descifrăm faptul că “haosul” poetului Menuţ pleacă de la faptul că acesta, după cum mărturiseşte: “Mi-am vândut dragostea.” , arătând la fel că :”Am dat-o pe o speranţă deşartă.” Păcat că sufletul tânărului poet a fost traumatizat datorită unor speranţe deşarte, mărturisind în încheierea poemului că :”Era o iubire curată,/Fără norme, temere sau constrângeri./De ce am dat-o/ Pentru un timp necunoscut ?/Haosul îşi înnoadă cărările”.
Este formidabil acest poem, care dintre cele 100, cât cuprinde volumul, stabileşte şi titlul acestui cărţi de poeme, structurată în 7 părţi :( I.Pe-o geană de nemurire – poezii patriotice;II.Casă luminii – Cotidiene- III.;În zori de viaţă- Rustice; IV.Pragul pădurii-Natură; V. În Munţii Zăpezilor-anotimpuri; VI. Răstignit pe cuvinte- Religioase.). La fel volumul cuprinde şi două părţi , ]n care poeziile sunt traduse în engleză şi franceză,VI şi VII, acesta încheindu-se cu “Opinii critice” în care sunt consemnate opinii ale unor critici şi colegi de breaslă. O să revenim!
Dar, să ne întoarcem la începutul cărţii, la prima parte: „Pe-o geană de nemurire”- la poezii patriotice, unde în cele patru poeme, poetul îşi exprimă mai mult sau mai puţin spiritul său patriotic pornind de la „Ţărâna” care „freamătă de aur” şi „Plouă cu aur, din belşug./ Prin grădina cu trandafiri cu muşcate/ Pluteşte lumina fosforescentă a verii,/Subţire şi transparentă, o nălucă de fum.” Surprinzător şi plăcut mie a fost să găsesc printre poemele acestui prim capitol poezia „Vatra Cetăţii”, dedicată satului meu natal Ciceu-Poieni cu ocazia aniversării a 550 de ani de atestare documentară, ocazie cu care am lansat şi eu monografia „Ciceu – Poieni - Istorie şi credinţă”,unde este cuprinsă şi poezia dedicată satului şi oamenilor săi de sensibilul poet Menuţ, care ne arată că: „La Ciceu – Poieni soarele râde,/Ţăranii sapă în nemurire,/Clopotul vesteşte bucuria,/ Casele se-nalţă-n sărbătoare”, lucru pentru care-i mulţumim! În partea a II-a întitulată „Casă luminii”(„Cotidiene”), Menuţ are amintiri vagi,uneori precise care se perindă în mintea poetului şi deschid unele reverii sufletului, poetul revenind la tema iubirii în poezia „Şi totuşi…” arătând că: „Sunt un om fericit./Şi totuşi…/Mi-am licitat iubirea pe scena singurătăţii”, revenind la prima mărturisire: „MI - am vândut dragostea” pe care a dat – o „Pentru in timp necunoscut?” în care „Haosul îşi înnoadă cărările”, noi descifrind faptul că poetul, tânăr încă, a fost foarte îndrăgostit şi poate că încă mai este, arătând: „Sunt un om tare./Şi totuşi…/ Iubesc până la lacrimi./Sunt un om liber. Şi totuşi…/Mi-e frică de cărări…/ Şi totuşi…Sunt om”.
Menţionăm că şi în alte poeme, dragostea şi iubirea fac obiectul versurilor lui Menuţ: „Şi-a cumpărat iubita pe trei ruble,/ S-a îndrăgostit nebuneşte de ea./ Frumoasa Catinca nu i-a dat inima…/Şi-a închis - o pe veac”.(„Hoţul”) sau : „Iubirea asta/ e o stare de îndrăgosteală/ În câcare inima/ O ia pe cărări pierdute.” ( Da ) .
În poeziile cuprinse în partea a treia a volumului de poeme, poetul ne invită în lumea satului. Astfel în „În zori de viaţă”(„Rustice”), poetul realizează că omul satului este un personaj mirific, primordial, pur, la care sinceritatea se amestecă cu clipele veşniciei pentru că veşnicia s-a născut pe plaiurile natale. Acelaşi lucru îl găsim şi în partea a patra a cărţii de poeme : „Pragul pădurii”(„Natură”) din care desprindem faptul că tot ce aparţine satului dezvoltă în poetul Menuţ Maximinian o puternică sensibilitate poetică : „Aici,îngere, aici e locul meu,/Printre făpturi care nu contribuie la eternitate./Din durere se naşte speranţa,/ Din râul de gânduri istoria şi din mamă viaţa”. Specificul mioritic al satului îl fac să tresalte la fiecare sunet ivit din sânul naturii. Lucruri asemănătoare desprindem şi din poemele din partea a v-a al cărţii: „În munţii zăpezilor”(„anotimpuri) şi „Când primăvara vine din iarnă,/ Dezmorţind sufletul de român,/ Când florile ies din iarbă ,/ Aducând balsam de Rai,”. Amintiri vagi, uneori precise, care se prezintă în mintea poetului deschid unele reverii sufletului.
În partea a şasea, în „Răstignit pe cuvinte”(„Religioase”), poemele lui Menuţ capătă conotaţii religioase: „Peste margini de lumi,/În pădurea credinţei,/ Ochii mari şi miloşi ai Măicuţei/ Lăcrimează pentru noi”.(Minunea), dovedindu-se faptul că poetul, pe lângă faptul că şi-a însuşit tehnica poeziei, a căpătat şi o solidă credinţă în Dumnezeu şi cele sfinte, ceea ce nu-i puţin, versurile sale superbe: „Iisus coboară calm,/Din înaltul Cerului,/În potirul omenirii./ Holdele dau pâinea vieţii,/Strugurii – sângele,/ Iar noi credinţa”.
Pe bună dreptate „Opiniile Critice” înserate la safârşitul volumului îl scot pe Menuţ ca un poet integru, plin de spirit novator, care trăind în trecut, retrăind prezentul, simte că nostalgiile copilăriei sunt adânc înfipte în conştiinţă. În acest sens sunt remarcabile opiniile critice exprimate de Mircea Daroşi,Dora Alina Romanescu, Liviu-Ioan Mureşan, Doina Drăgan, prof.dr.Valentin Marica, Antonia Bodea,Ioan Mititean, Jeniţa Naidin, Augustin Ostace, Olimpiu Nuşfelean,Elena M.Câmpan, Macarie Doina, Virginia Brănescu, Melania Cuc,Ioan Pintea, Cleopatra Lorinţiu, MarInela Tutilă şi Victor Ştir. Este remarcabil acest poet, ca şi opiniile despre el şi creaţia sa !