O inscripţie cu bucluc

„N-am mai trecut de mult prin sat” scria cândva Nicolae Labiş, La fel şi eu prin bătrâna noastră cetate. Cum paşii m-au purtat pe lângă Prefectura judeţului, spre BCR să-mi închei RCA-ul, am privit „Lumânarea”-monument, operă făurită cu gând bun şi generos, însă bizară, în ton cu modernismele fără sens ale artei de acum. Nu cred că era necesar bronzul sau cuprul (cred!) ci mai potrivită era fie marmura, fie un alt material translucid Mai ţinem cont că ”nu toată lumea e artişti”- cum spun cei de pe Dâmboviţa. Ar putea fi aplicat totuşi un înveliş exterior de felul amimtit, bronzul sau cuprul nefiind o sugestie suficientă pentru lumânare. Arta transfigurează, la amarul ei, dar nici să faci oaie în loc de cioban nu merge.

Şi am văzut „întâiaşi dată pentru prima oară” cum zice un amorezat de-al lui Caragiale (colegul de breaslă jurnalistică Rică Venturiano)- inscripţia.de pe soclu:

IM MEMORIAM EROILOR

Litere mari, frumoase, metalice. Deşi n-am zâmbit cam de mult, fiind răcit, m-am oprit prosteşte în loc, de parcă aş fi auzit o glumă bună. Citisem în cotidianul nostru întrebarea dacă e bine să fie „IM”- cum scrie sau „IN” cum se bănuieşte a fi corect. Disputa s-a rezolvat în teorie prin. dl. Traian Săsărman,care arăta omonimia vorbei latine cu „in”-ul semănat de străbunii noştri pe post de cânepă cu studii superioare. Pe monument tot aşa a rămas, „M”.

Cealaltă vocabulă latină - „MEMORIAM” - e bună, la acuzativ şi vine completare „EROILOR”- vorbă curat românească, împrumutată de la neamul frâncilor, care şi ei au luat-o de la latini („hero,-is), care şi ei au furluat-o de la greci, care şi ei au .. ajungând până la indoeuropeni. Dar pentru ce nu o ţinem pe cea dreaptă, oablă, oameni buni? Dacă punem o inscripţie românească, românească să fie, dacă o punem latinească, latinească să fie ori chinezească - mă rog, dar una-ntruna! Nu punem într-un text de trei cuvinte două limbi, dragi copii (de 5o de ani)! Norocul cel mare e că au trebuit numai trei cuvinte, fiindcă altfel întâlneam o mică propoziţie în care fiecare cuvânt să fie în altă limbă.

Nu m-am supărat niciodată excesiv pentru greşelile din texte nici ale copiilor şi nici ale adulţilor, din moment ce comunicarea - scopul prim – se realizează. Ştim că suntem din spiţa strămoşului Adam, care cel dintâi a greşit. Să fim îngăduitori, dar niţică atenţie nu strică cu nimică, dom’ Mitică sau Costică.