O PARODIE DE LUCIAN PERŢA: IOAN MĂRGINEAN

Era alt timp

Enoriaşii mă-ntâmpinau cu ochi pioşi

Când mă-ntorceam din inevitabila călătorie

De la Dej, da, de la Dej şi erau bucuroşi

Din nou la Câţcău să mă ştie.

Îşi frecau palmele şi salutau

Cu ochii aburiţi de respect,

Bătrânele, unele, chiar lăcrimau

Şi eu le binecuvântam  direct

Acolo-n poartă, din mers,

Păstram în minte imaginea lor

Şi noaptea o reproduceam în vers

Şi versul în poem răscolitor.

Şi tu, draga mea, erai acolo,

În amintirea aceasta frumoasă,

Mă aşteptai de cele mai multe ori solo,

Iar câteodată cu câteva vecine acasă.

Că era primăvară sau toamnă,

Totdeauna pe masă aveam

O fructieră cu mere şi tu, ca o doamnă,

Ne serveai şi noi cu poftă mâncam.

Parcă păsări, îmi amintesc,

În cerul gurii atunci ne  zburau,

Aveau merele un gust dumnezeiesc,

Dar şi alte fructe acelaşi gust aveau.

Cafeaua, e drept, uneori mirosea a năut,

Dar nu mult timp, numai în post,

Aveam la anticariat un poet cunoscut

Care imediat îmi făcea de cafea rost.

Nici de brânză nu duceam lipsă,

Ce de plăcinte făcea mama…

Ei, dar timpul acela a intrat în eclipsă,

Altor vremi dăm acum vama.

Important e că astăzi pot despre orice să scriu

Că dacă faci bine, găseşti la fel bine,

Şi mai ales faptul că la Câţcău

Întâlnirea scriitorilor încă se ţine!