O poetă în Rugăciune

Ne-am obişnuit cu apariţia atât de frecventă în plan editorial a creaţiei Octaviei Gheorghe, o poetă care îşi pune în valoare potenţialul artistic, menit să ne dezvăluie dorul sufletului său plin de nevoi duhovniceşti. Acesta este cel de-al şaptelea volum de poezii, pregătit într-un timp relativ scurt şi pe care îl dedică soţului ei drag şi bun, Stelian Gheorghe, primarul comunei Parva, plecat atât de devreme la cele veşnice. Pentru el scrie un nunăr însemnat de poezii, apreciindu-i calităţile sale de om calm, răbdător, cu dragoste pentru semenii săi şi mai ales cu multă credinţă în Dumnezeu.
O mare parte a operei sale poetice cuprinde creaţii pe teme religioase. Ea însăşi fiind o bună creştină cu sufletul încărcat de evlavie şi recunoştinţă, îndreptată spre puterea divină. Ca un laitmotiv, volumele sale de poezii sunt intitulate sugestiv : ,, Cuvinte din suflet’’, ,, Tainele sufletului meu’’, ,, Casa sufletului meu’’, ,, Tinereţea sufletului meu’’,, Poezia credinţei sufletului meu’’şi ,, Dăruieşte din suflet că Dumnezeu este cu noi’’, toate apărute la Editura ,, George Coşbuc’’ din Bistriţa.
Cultivând poezia religioasă, Octavia Gheorghe, vrea să ne spună că în volumele amintite există poezii care nu numai că au un titlu explicit religios şi o inspiraţie biblică, dar au şi o puternică trăire creştină : ,, Iisus, Fiul Domnului, Sfinţeşte Doamne, sufletul meu, Să fii mereu iubitor, Fericirea nu se clădeşte pe suferinţa altuia, Rugăciunea, Doamne vreau să te slujesc, Sfânta Marie şi multe altele Sunt poezii care au la bază motivele şi simbolurile biblice. Versurile sale aduc ofranda unei inimi cucernice, mereu cuprinsă de dorul pentru Dumnezeu. Ele produc mai mult decât o plăcere pur estetică, creează o stare de bine, de pace sufletească şi frumuseţe spirituală : ,, Iisuse, părinte sfânt, / Noi pe Tine te rugăm/ Iartă-ne pe-acest pământ/ De păcatele ce-avem’’ ( Iisuse, părinte sfânt)
Prin poezie, Octavia Gheorghe găseşte o cale de comunicare cu Dumnezeu, dar şi de împărtăşire cu EL. Întâlnim aici raporturile eu- lume, eu – Dumnezeu, eu – sine, în care se află neliniştite căutări, întrebări şi răspunsuri, rugăminţi şi îndemnuri pentru cei din jurul său. Acest dialog îl realizează printr-o voce lirică de mare sensibilitate şi trăire interioară. Aş putea spune că este o poetă a iubirii creştine.Harul divin îi dă inspiraţia mântuitoare prin Cuvânt. Ea înţelege actul creştin şi îşi construieşte un univers al său. Face un efort deosebit pentru a-şi convinge contemporanii să urmeze şi să respecte morala religioasă :,, Dragii mei, trebuie să ştiţi/ Că cei ce iubesc, vor fi iubiţi./ Cei ce iartă, vor fi iertaţi, / Iar cei buni, de Dumnezeu protejaţi’’ ( Iubirea şi iertarea )
Frumosul estetic este înlocuit de către frumuseţea divină, iar poezia în sine devine o veritabilă Rugăciune la care participă atât autoarea cât şi cititorul. Ea îşi are izvorul într-un suflet încercat, plin de suferinţă, dar şi de speranţă în bunătatea lui Dumnezeu. O face cum numai ea o ştie, frumos şi adânc ca Cel de Sus să-i împlinească dorinţa, s-o binecuvânteze cu sănătatate şi mângâiere sufletească :,, Tu eşti Doamne plin de bunătate,/ Te rugăm, Doamne, dă-ne sănătate !/ Noi avem Doamne, multe păcate,/ Dar te rugăm să ne ierţi, Doamne de toate’’ ( Iartă-ne, Doamne ! )
Limbajul poetic, cu preponderenţă religios, ne introduce într-o atmosferă de sfinţenie.Învocaţia retorică este un element care completează paleta mijloacelor artistice de care dispune.Prin ele dă culoare şi farmec poeziei, împărtăşindu-ne bucuria acestei împliniri.Numeroase poezii poartă titluri care sugerează valoarea unor sentimente şi categorii ale eticii şi moralei religioase ca : iubirea, cinstea, bucuria, ruşinea, frica, pacea, liniştea, singurătatea, mândria, bunătatea, dar şi unele antonime ale acestora, cum ar fi duşmănia, ura, răutatea etc,
Acest volum cuprinde în cea mai mare parte poezii dedicate Credinţei, Mântuitorului, Tatălui Ceresc, Duhului Sfânt, Maicii Domnului, Sfinţilor Părinţi, Bisericii, Duhovnicului său, etc. Este de fapt o selecţie din întreaga sa operă cu acele creaţii literare care au ca mesaj valorile creştine. Fără nicio îndoială , lirica Octaviei Gheorghe poate constitui un model de educaţie religioasă, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Iubirea, pentru ea este o poruncă a Mântuitorului : ,, Să vă iubiţi unii pe alţii ! Aşa cum v-am iubit Eu pe voi’’.Poeta o spune simplu şi cu sufletul deschis, pentru a se destăinui cu toată plinătatea cuvântului : ,, Iartă şi iubeşte pe vrăjmaşul tău/ Că şi tu ai să fii iertat şi iubit de Dumnezeu !/ Rugăciunea către Dumnezeu ne înalţă,/ De aceea, ascultă a Domnului povaţă’’/
Gheorghe Octavia iubeşte din tot sufletul poezia şi prin ea aduce un imn de slavă lui Dumnezeu care-i dă putere şi inspiraţie pentru a-şi pune în valoare calităţile sale artistice.