Olimpiu Nuşfelean: Să trăim cu toţii bucuria că suntem demni de o ţară frumoasă!

Anul 2014 a fost unul pe care l-am iubit, în virtualitatea sa, plin de promisiuni, care s-au împlinit, desigur, doar în parte. Mi-au plăcut cifrele combinate în numărul său. Nu ştiu dacă numerologia poate spune ceva în acest sens, căci deasupra ei rămâne veghea Celui de Sus, dar în vara lui 2014 am avut inspiraţie poetică, scriind unele dintre cele mai frumoase poezii, de până acum. Am scris sau am refăcut câteva eseuri, am re-organizat manuscrise..., beneficiind şi de o prezenţă publicistică mulţumitoare în revistele literare. Am avut bucuria să particip la câteva întâlniri literare de excepţie, organizate de Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, de Biblioteca Judeţeană din Bistriţa sau de Librăria N. Steinhardt, ca şi la cele două colocvii dedicate lui George Coşbuc şi Liviu Rebreanu, organizate de Casa de Cultură a Sindicatelor din Bistriţa, dar şi la momente literare emoţionante, iniţiate de Palatul Copiilor din Bistriţa. Nu sunt de neglijat prezenţele mele la festivalurile literare Poesis din Satu Mare, la Sighetu Marmaţiei sau Vişeu de Sus, dar mai ales la Rondul poeţilor de la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca sau la FestLit, ediţia întâi, organizate de Filiala Cluj a USR, filială care a girat într-un fel, prin Irina Petraş (preşedinte şi autor) „Dicţionarul critic ilustrat, Scriitori ai Transilvaniei”... Mă bucur că, în anul recent încheiat, revista Mişcarea literară, beneficiind de sprijinul Consiliului Judeţean BN şi al Ministerului Culturii, dar şi de cel al colaboratorilor şi cititorilor ei, a reuşit să-şi demonstreze rostul literar şi să înregistreze patru apariţii respectabile, cu dosare dedicate unui clasic de glorie al literaturii române, Ion Creangă, sau unor nume actuale de prestigiu precum Marta Petreu, regretatul Petru Poantă, sau scriitorul şi universitarul Mircea Muthu, dar şi cu rubricile de poezie, proză, eseu, interviu, traduceri sau cu articolele pe teme inspirate de părintele romanului modern românesc, ca şi al revistei noastre, Liviu Rebreanu. Colocviul revistei Mişcarea literară (cu premiile colocviului), desfăşurat în prima parte a anului, a fost şi acesta o expresie remarcabilă a fenomenului literar bistriţean.
Mă întind cu cele literare, dar nu vreau să uit de momentele aşa-zisei vieţi domestice, cu care se interferează lucrul... demitizat la masa de scris, care însă dau multă culoare existenţei noastre. Au fost treburile gospodăreşti de la Şieu-Sfântu, plimbările pe câmp şi în pădure însoţit de Lessy şi Saşa, căţeluşele noastre, Saşa care a făcut pentru prima dată pui, moartea căţeluşei Maya pe masa de operaţie, pisoii împărţiţi pe la cunoscuţi... Nu e de uitat zborul făcut de tata sau de mine cu avionul pilotat de Dl Dumitru Tănase, participarea la sfinţirea crucii de pe muntele Ţibleş. Apoi jertifirea mielului, de Sfintele Paşti, tăiatul porcului de Ignat, multe momente diurne, mărunte, dar care, fiecare în parte, este sau ar trebui să fie un eveniment irepetabil sau un eveniment de ritual... Multe ar fi de spus pe această temă... Mi-a părut rău că Şieul, în cursul lui de mijloc, n-a oferit condiţii de scăldat, fiind aproape tot timpul, din cauza ploilor, mai rece şi, mai mult, foarte murdar. N-ar fi rău ca acei care se ocupă de apele judeţene să ia seama la o asemenea observaţie.
Aş vrea ca 2015 să continue lucrurile bune, importante sau sensibile oferite de anul precedent. Aş aştepta ca 2015 să-mi transfere câteva manuscrise în pagini de carte, să-mi dea inspiraţie la masa de lucru! Şi să-mi dea sănătate, care sănătate să fie oferită tuturor, familiei, cunoscuţilor şi... necunoscuţilor! Şi-aş mai vrea ca Anul ce a înnoit recent să facă o obişnuinţă din a se sau a ne spăla de cele rele tot timpul, de-a lungul său, nu doar la sfârşit, ajutând DNA-ul să-i aşeze pe politicienii penali acolo unde le e locul! Cel mai mult aş dori însă ca românii, cetăţenii români, în număr cât mai mare, dacă nu în număr absolut, să-şi iubească ţara cu adevărat, cel puţin tot atât cât poeţii iubesc limba română! Să dobândim bucuria că suntem demni de o ţară frumoasă iar aceasta – ca entitate geografică, culturală, socială şi politică – să fie demnă de noi!