Olimpiu Nuşfelean – Un prozator şi un poet modern - II -

Motto:

Fiecare muncă are rostul ei,

cunoscut doar de cel care o slujeşte zi de zi.

Olimpiu NUŞFELEAN

Scriu mai departe gândurile ce mi-au venit în minte în timp ce am citit cartea UN OM FĂRĂ ARIPI scrisă de profesorul Olimpiu Nuşfelean.

Trăim pentru ceilalţi. Cred că scriitorii trăiesc îndeosebi pentru semenii lor. Scrisul este o muncă grea, dar scriitorii migălesc pentru ca să comunice un strop din sufletul lor celorlalţi, din ceea ce i-a impresionat, dar şi să lase în urma lor un semn al trecerii pe Pământ, făcându-şi cunoscute sentimentele, opiniile, precum şi ceea ce nu pot spune decât în acest fel: scriind. Scriind pentru ceilalţi, scriitorii scriu pentru ei, şi, astfel, rezolvă o problemă utilă sufletului: comunicarea.

Eu ştiu bine că, dacă ne învârtim mereu în jurul propriei noastre persoane, ne sufocăm în vârtejul problemelor noastre. S-a spus: Ieşi din tine şi vei fi fericit. Adică, să facem ceva pentru cei din jurul nostru. Atât cât ne stă în putere. Mai ştiu că ceea ce facem altora, nouă ne facem. De aceea, oamenii care scriu realizează o comunicare magnetică care se întoarce la autor prin semnalele, văzute sau nevăzute, primite de la cititori.

Adică, ceea ce gândim şi scriem pentru alţii se întoarce la noi.

Reuşita scrisului Domnului Olimpiu Nuşfelean vine de la faptul că îşi menţine dragostea faţă de munca pe care o depune, este animat de idealuri elevate şi are putere de înţelegere şi profunzime sufletească.

Cu referire directă la cartea despre care vorbim, în povestirea Un om fără aripi din Capitolul II, autorul descrie amănunţit ceea ce gândeşte un muncitor sudor care, din neatenţie, rămâne singur la un etaj superior în timp ce braţul macaralei, ce l-ar fi putut coborâ pentru masa de prânz, atingea deja pământul.

Coborând pe scări, Toader Marica, eroul povestirii, s-a gândit la posibilitatea omului de a putea zbura, „Îşi dă seama că pierduse aproape o jumătate de oră gândindu-se la zbor”. Despre gândul lui nu povesteşte nimănui pentru că nici el nu e lămurit ce înseamnă acest gând. Cât timp a coborât pe scări, a întâlnit colegi şi i-a ajutat la diverse treburi cu gândul că doar ajută, fără să-i fie implicată responsabilitatea aşa cum se întâmplă când face „lucrul lui”.

Fiind un fin psiholog, scriitorul Olimpiu Nuşfelean spune: „Prin gândul acela la zbor s-a desprins de îndeletnicirea obişnuită, de responsabilitatea implicată de o asemenea îndeletnicire. Are dreptul să înveţe altceva, să facă altceva.” De aici concluzia că, orice întâmplare a vieţii are menirea să pună mintea omului la treabă, iar autorul ştie că doar gândurile sunt cauza primară a tuturor lucrurilor din Univers şi că suntem ceea ce gândim.

Atunci când am citit povestirea Viaţa pe rotile am considerat că am văzut un film. Încercaţi şi Dumneavoastră, mai ales acei cititori care văd multe filme şi li se pare că cititul e un lucru mai greu decât vizionarea unui film. Veţi avea o surpriză plăcută, iar mintea Dumneavoastră se va bucura pentru că aţi determinat-o să creeze imagini în timpul lecturii.

Am avut o bucurie reală la finalul lecturii cărţilor scrise de Olimpiu Nuşfelean pentru că am constatat că aplică în munca sa ceea ce afirmă în Editorialele sale. Vă invit cu drag să citim câteva din cuvintele sale pline de înţelepciune cu care ne-am obişnuit să înceapă splendida Revistă-carte MIŞCAREA LITERARĂ:

„Pentru eul ameninţat în fibra sa intimă, soluţia scrisului este cea mai sigură? Scrisul îl ajută să înainteze pe nisipul mişcător al realităţii relative? Dă fiinţei sentimentul că are totuşi o consistenţă, fie şi una... mediocră?”

„Faptul că scriitorii se citesc între ei este un lucru de căutat, nu de evitat.”

„Peste toate, scrisul, dacă se pune în el adevăr şi energie, îşi creează singur timpul său, îşi taie singur calea spre oameni.”

Când veţi citi cartea UN OM FĂRĂ ARIPI, veţi vedea că nimic din ce e omenesc nu îi este străin acestui mare scriitor care este Olimpiu NUŞFELEAN, iar lectura vă va bucura.