Omul - fiinţa care greşeşte (1)

Dar cum să nu fie greşalnic fiecare dintre noi, bre? Dacă a greşit primul om, supărând prin neascultare pe Creatorul lui, toţi ceilalţi care coborâm din strămoşul Adam suntem supuşi greşelii, fiind noi din „neamul celui care a greşit întâi.. „Errare humanum este”, adică „A greşi e omeneşte”. Pentru aceasta ne mai şi iertăm, ştiindu-ne slăbiciunile, riscul de a cădea în greşeli. O legendă apocrifă spune că atunci când Dumnezeu a luat hotărârea de a-l crea pe om, potrivnicul, invidios şi duşmănos, l-ar fi întrebat pe Dumnezeu: „Oare îl vei lsa pe acesta să greşească?”Zicea aşa fiindcă el a păcătuit răzvrătindu-se contra lui Dumnezeu. Concesiv, Dumnezeu a spus că „Da. Îl voi lăsa”- adăugând pentru Adam o portiţă excepţională:”...dar îi voi da poasibilitatea să se şi pocăiască de ceea ce va greşi”.(Iată cm prinde Dumnezeu pe cei vicleni în propria lor viclenie!) O asemenea posibilitate nu i-a fost permisă diavolului răzvrătit, pe care Dumnezeu l-a lăsat împietrit îîn răutatea lui, iar pe îngeriii cereşti întărindu-i definitiv în bine. IISUS HRISTOS- Mântuitorul binecuvântat al neamului omenesc- ne învaţă să ne iubim unii pe alţii, iertând, iar Biserica ne spune:”Să iertăm toate pentru Înviere şi unii altora să vestim: HRISTOS a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând/ Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.”

Împăraţii romani sau dictatorii de mai târziu, îmbătaţi de fumurile puterii, se declarau ba „zei”, ba tătuci ai popoarelor, ba cârmaci, frizând infailibilitatea. Pentru că supuşii nu crâcneau în faţa lor, li s-a urcat la dovleac cum că ar fi fără greşeală. Ori, am văzut că cele mai luminate minţi ale omenirii, aflate sub lumina lui Dumnezeu, au comis câte-o greşeală măcar-aceasta fiind dovada că totuşi sunt oameni: şi Moise şi proorocul David şi înţeleptul Solomon şi dumnezeieştii Apostoli uneori. Pe cei smeriţi, HRISTOS îi ridică din greşelile lor, iar cei orgolioşi n-au decât să rămână în zadarnica lor trufie. Ba unii s-au autodeclarat fără nicio greşeală, infailibili. E vorba de papii romani, care-şi şi transmit din urmaş în urmaş „infailibilitatea”, precum regii dinastici.. Mă rog, treaba lor, deşi sub Sfântul soare nu s-a născut şi nu se va naşte om fără greşeală, fără de păcat..HRISTOS Domnul a fost doar fără greşeală, El, Fiul Părintelui ceresc, pogorât între noi dintr-o imensă iubire,”...spre a cerceta omenirea spre binele acesteia”- cum profeţise Enoh în cartea sa, singura rămasă dinainte de potop..