Osmoză între nume și loc (Portret)

La noi
Trăiește printre noi un Domn, care cinstește acest substantiv cu inițială majusculă și despre care merită, este o onoare, să scrii, indiferent de vreun moment aniversar personal sau de o întâmplare distinctă în calendarul nostru creștin ori laic.
În arealul Someșului rodnean, la întrebarea „Unde te duci?”, dacă unii am răspunde „La Sever Ursa”, nu puțini dintre noi vom pricepe „La Maieru”. Iar când zici „La Domnul Sever Ursa”, se va înțelege că îl cauți pe faimosul om de cultură, venerabila personalitate care și-a lăsat amprenta inconfundabilă asupra climatului cultural transilvan.
Nu pot ocoli tentația de a scrie encomiastic despre Domnia Sa. Iată, mai întâi o exclamație: Ce de strălucitoare forme geometrice în caleidoscopul destinului său! Soț și părinte exemplar, profesor seducător, muzeograf împătimit, eseist și etnograf de vocație, conviv persuasiv prin înțelepciune și umor mustind de vitalitatea înaintașilor.
Se întrepătrund la Domnul Sever Ursa trei calități distincte și distinse: dragostea – până la smerenie – pentru rostire, logica gândirii sale de o limpezime plină de surprize și, deopotrivă, farmecul glasului. Îl voi ruga, la proxima întâlnire, să-mi citească din Mihai Eminescu și Liviu Rebreanu.
A coborât din Valea Cătunenilor (toponimul mie îmi pare a avea rezonanță haiducească) și s-a așezat pe Someș, pentru a da plenitudine esenței sale, de noblețe stelară: Ursa. Dar și pentru a-și confirma prenumele: Sever; o prețuire severă pentru oamenii în mijlocul cărora trăiește adânc românește. Dar conduita sa e însoțită de finețe; fiindcă s-a născut… de ziua femeii?
Prin ținuta sa civică, nu încetează să releve condiția sa de Domn și, prin faptele de cultură, să lumineze puterea cuvântului scris, pe care o crede nepieritoare.