PARADOXURI FISCALE (II)

În articolul precedent m-am referit la paradoxul dintre spiritul şi litera unor legi care reglementează anumite probleme din domeniul fiscalităţii. În continuare am să pun în evidenţă paradoxul dintre spiritul legii şi litera legii fiscale pe de o parte, şi modul în care se aplică în practică, de către unele organe ale statului, anumite prevederi ale legii fiscale, pe de altă parte. Pentru a reliefa un astfel de paradox am pornit de la Legea nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare şi modul în care se aplică prevederile acestei legi, când este vorba de contribuţia care se reţine de la pensionari din veniturile din pensii.
Art. 257 alin.(22) a respectivei legi prevede: „Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurări sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”. La rândul său art.259 alin.(2) prevede: „Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei.”
De aici rezultă că pentru veniturile din pensii de până la 740 de lei lunar nu se datorează contribuţia de 5,5%. Contribuţia se datorează numai pentru partea din acele venituri care depăşesc 740 de lei. În realitate Casa de pensii, care gestionează această contribuţie, pentru cei care realizează venituri ce depăşesc 740 de lei aplică cota de 5,5% asupra totalului veniturilor cuvenite pensionarilor ceea ce înseamnă o încălcare gravă a prevederilor legale. Legea nu are nici o prevedere cu referire la totalul veniturilor care ar constitui, chipurile, bază de calcul pentru această contribuţie. În conformitate cu prevederile art. 13 din Codul de procedură fiscală „Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voinţa legiuitorului aşa cum este exprimată în lege.”
Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13.03.2012 publicate în M.OF. nr. 256 din 18.04.2012 a decis că prevederile art. 259 alin. (2) al Legii 95/2006 „sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.” Aceste decizii se aplică doar pentru viitor. Pentru cele 16 luni în care a fost aplicată legea în mod greşit, sumele necuvenite şi reţinute în mod ilegal se pot obţine numai în instanţă. Însă, trâmbiţaşii democraţiei aflaţi la guvernare, în loc să-şi ceară scuzele de rigoare şi să repare, de la sine, greşeala, vor să intimideze pe păgubiţi şi să-i amăgească că nu au nici un temei pentru a recupera respectiva pagubă. Cu astfel de atitudini oare Statul nostru mai este un stat de drept, sau, când e vorba de om, unul care dă puţin şi ia totul?
În realitate cei care au aplicat în mod, cu totul abuziv prevederile actelor normative de mai sus, comit infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 din Codul penal, care prevede: „Înşelăciunea. Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.”
Îmi pun întrebarea şi pun şi eu întrebarea organelor în drept, cum de nu se sesizează, din oficiu, de comiterea unei astfel de fapte, care întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii arătate mai sus? Este o singură explicaţie: „virtutea pentru dânşii nu există”.
Măgeruşan Ioan