Părintele Vasile Beni: Dumnezeu nu caută oameni fără căderi, ci oameni care, după ce au căzut, se întorc

Pocăința nu este o stare de o zi, ci un drum. Este curajul de a-ți vedea sufletul așa cum este și de a-l aduce înaintea lui Dumnezeu fără măști. Astăzi, Dumnezeu nu ne întreabă câte păcate avem, ci: „Vrei să te întorci?”

    Dragii și bunii noștri credincioși!

      Cuvintele cu care se încheie textul Evangheliei la Duminica după Botezul Domnului este un îndemn: ”Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Ev. Matei 4, 12-17).

        Pocăința nu este o pedeapsă, ci o ușă. Nu este o umilire, ci o vindecare. Dumnezeu nu ne cheamă la pocăință pentru că ne disprețuiește, ci pentru că ne iubește și nu poate vedea sufletul nostru rănit fără să-l vindece.

      Mulți oameni spun: „Nu am făcut lucruri foarte rele”. Dar pocăința nu înseamnă doar să plângem pentru păcate mari, ci să ne doară depărtarea de Dumnezeu. Să ne doară rugăciunea spusă fără inimă. Să ne doară timpul pierdut fără Dumnezeu. Să ne doară faptul că trăim ca și cum am fi stăpâni pe viața noastră.

      Adevărata pocăință începe atunci când omul spune: „Doamne, nu mai pot singur”. Nu lacrimile spală păcatul, ci inima zdrobită. Nu vorbele multe, ci hotărârea de a te ridica. Dumnezeu nu caută oameni fără căderi, ci oameni care, după ce au căzut, se întorc.

      Pentru că cea mai mare tragedie nu este păcatul, ci nepocăința. Pentru că păcatul poate fi iertat, dar nepocăința închide ușa milei.

Se spune că un om rătăcit a ajuns într-o noapte în fața unei case luminate. A bătut la ușă, dar nimeni nu răspundea. Disperat, a strigat:
— Cine e înăuntru? Dinăuntru s-a auzit o voce blândă:
— Dumnezeu.   

— Deschide-mi! a strigat omul.

— Nu pot, a răspuns vocea. Ușa se deschide doar dinăuntru. Omul a plecat, a rătăcit mult, a suferit, a căzut. După ani, s-a întors la aceeași ușă și a bătut iar, spunând:
— Doamne, eu sunt… un păcătos. Atunci ușa s-a deschis.

Așa este pocăința. Când omul nu mai vine cu pretenții, ci cu adevăr, Dumnezeu deschide.

        Prin urmare pocăința nu este o stare de o zi, ci un drum. Este curajul de a-ți vedea sufletul așa cum este și de a-l aduce înaintea lui Dumnezeu fără măști. Astăzi, Dumnezeu nu ne întreabă câte păcate avem, ci: „Vrei să te întorci?”

     Să nu amânăm pocăința. Pentru că Dumnezeu este gata să ierte acum. Să ne ridicăm. Să ne întoarcem. Și vom vedea cât de mare este mila Lui.

       Vă doresc să fiți binecuvântați, să nu uităm ca sus să avem inimile, iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți. Amin!

Pr. Vasile Beni