Pişta, Feri şi românul…

Zice naraţiunea că astă situaţie să fi avut loc într-un oraş transilvan, unde vieţuiesc în felurite proporţii români, maghiari, saşi (mai puţini din păcate), ţigani. Pişta şi Feri stăteau la poveste sub soarele verii. Deodată, un român grăbit vinespre ei :

„-Mă fraţilor, nu ştiţi cumva unde-i gara? Că mă tem să nu scap trenu’.

-Gara? ziceFeri. Nu ştim…”

Rumânu pleacă tot grăbit să întrebe în altă parte. Feri râde.

„-Mă! se miră Pişta. Am vrut să-i spun eu, că doară amândoi ştim umde-i gara, da’ n-am vrut să te contrazic. De ce nu i-ai spus?

-Păi el îi român şi ei zîc că-s pe meleagurile astea de două mii de ani şî zâce că nu ştie unde-i gara!”

x x

După meciul pe care l-a pierdut, Gică merge la arbitru:

„-Acesta a fost cel mai bun meci din viaţa mea, dom’le!

-Da? Cum adică a fostcel mai bun meci al dumitale, dacă l-aţi pierdut?

-Ba da!A fost! Păcat că nu l-aţi văzut!”